GÎNDURI DE DUMINICĂ

Eu….Cine sunt eu? Un punct minuscul in aceasta lume, o stea printre milioane de alte stele….un fir de nisip pe plaja infinită a lumii……o floare în marea gradină a lui Dumnezeu… Si eu, ca și voi, am viața mea. Pe cât de mică, pe atat de semnificativă. Am și eu povestea mea de viață, ca si tine,ca toată lumea.Cînd eu nu voi mai fi , voi rămîne doar o stea acolo , in îndepartatul și gigantul univers…. va straluci pentru mine,în amintirea mea, pierdută printre mii de alte stele. Eu sunt o ființă, un om cu sentimente. Un om care a încercat să-și croiască un drum în viață, un om care încearcă să dea vieții rost.
Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia îi place viața, care a invățat să trăiască.

Pentru a putea duce o viață plină de bucurie și fericire am avut nevoie de autocunoaștere, de cunoaștere, de înțelegere, de respect…. Avem nevoie să ne ajutăm aproapele, pentru a putea trăi împreună , fără a ne face rău unul altuia.
Încerc să fiu o fire veselă și optimistă,pentru a putea merge mai departe. Cu toții încercăm de mici să învățăm cât mai bine, însă nu doar la școala trebuie să învățăm. Eu am învățat din viață, din greșelile mele, din greșelile altora.Este bine să încercăm să fim mai buni unii cu alții, pentru că in fata lui Dumnezeu suntem diferiti, dar egali și pentru ca fiecare să poata fi mîndru să spună EU....SUNT EU...

Viața este trecătoare …nici nu ne dăm seama cât de repede poate să treacă.

Viața își poate schimba cursul într-o secundă..Oricând își poate schimba direcția ,ca o frunză ruginita care cade dintr-un copac bătrân schimbându-și traiectoria ori de câte ori vântul suflă încet sau puternic.....o frunză ce stă aninată de crenguța unui vajnic pom...dar care , la o adiere mai puternică poate aluneca cu viteză pe pământul crud.
Mereu m-am bazat pe mine ,am invățat să fiu puternică , am invățat să ascult doar ceea ce  mi-a putut fi de folos în decursul vieții mie și familiei mele.
Am învățat să nu mă las coplesită de părerile altora.
Am învățat să nu-mi lipseasscă din poșetă masca în spatele căreia îmi ascund teama, grijile, neputința, suferința.
Am învățat că nu eu trebuie să-i judec pe cei ce mă lovesc, de multe ori pe nedrept. Dumnezeu face dreptate, mai devreme sau mai tîrziu.
In viață facem multe greseli dar este un lucru normal …..orice om greșește ….. anormal este însă dacă nu învățăm din greselile făcute.
 Trăim într-o lume concretă,reală, dar nu mai puţin în propria noastră lume de reprezentări, de proiecţii şi de iluzii, de vise…. Lucrurile cu adevărat importante se află în sufletul nostru.

Există persoane care spun că fericirea este o floare rară. Și eu cred că așa este. Dar nu pentru că ea ar fi unică în lume, ci pentru că depinde de fiecare din noi cum știe s-o culeagă....

Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumpărate de la magazin. O floare crește dacă o îngrijesti.... în glastră, sau în grădină…..dacă o alinți, dacă o iubești…Un buchet frumos , deosebit , se face atunci cînd te apleci ca să le culegi……atunci cînd alături multe și diferite flori frumos mirositoare…Mai multe flori,adăugate în buchet, mai multă fericire….fericirea vine din lucruri marunte…

Viațta noastră este plină de astfel de flori, de mici fericiri împlinite. Nu trebuie decât sa le păstrăm cu grijă, în cufărul tainic al subconstientului și să ne gândim că și după o mare durere, vine o mare bucurie.Orice mare împlinire, realizare, își cere tainul. Există un permanent echilibru între cele două. ….pierzi, cîștigi…Unii spun că nenorocirile sunt mari și gratuite, numai fericirile sunt scurte și costisitoare…..

A fi fericit înseamna după unii, a iubi….a iubi este prima dintre toate fericirile,….a iubi , a dărui….a iubi pe cine te merită,pe cine te respectă. A fi fericit, după umila mea părere este a dărui reciproc....primesc- dăruiesc....dăruiesc- primesc.