vineri, 25 martie 2016

NE LEAGĂNĂ AMURGUL - Silvia Urlih

Ne leagănă amurgul
în
pânză de mătasă,
ne spumegă lucirea
și
ne gătește-n zori,
mă-mbraci cu mângâieri
în
rochie de mireasă,
privirea-ți îmi dezbracă petalele din flori.

Ne leagănă amurgul
și
ne aruncă-n râu,
mă împletești în raze
aprinse
de vulcan,
erupe asfințitul,
ecouri
strâng la brâu,
ceasul cuprinde ora
și-o uită
pe cadran .

Urcăm
pe norul serii spre câmpul înverzit,
urcăm
să mai aprindem o noapte-n lumânare,
cerul
se-nseninează,
de stele împânzit,
luna
ne primenește cu-o dulce
sărutare.

În curcubeu ne strângem
din raze
și din flori,
florile noastre toate
se-adună
în buchet,
vulcanul se oprește,
noi,
mai simțim fiori,
fiorii fericirii,
șoptiți de noi...
încet. 
Silvia Urlih  25.03.2016


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu