ȘI DE VA FI SĂ FIE - Silvia Urlih

Izvoare

fără brațe,

izvoare

fără maluri,

izvoare

fără lacrimi se împletesc în munți,

izvoare

fără matcă își caută pe dealuri

iubirea

ce-au pierdut-o printre

crestate frunți.

Izvorul tău tăcut

alunecă

spre cer,

întinde-o mână moartă

să se oprească-n

curs,

se sprijină o clipă

de sufletu-mi

stingher,

și pleacă mai departe spre era

ce s-a scurs.

Și de va fi să vezi,

izvoare

cum se scurg,

cu frunze și pădure,

cu lacrimi și cu dor,

să le oprești la tine

sub pleoapă

în amurg,

și de va fi să fie,

să fie iar …

izvor.

Silvia Urlih - 30.03.2016