Iubite, auzi ?!
Timpul
îți cântă-n șoaptă.
Îți cântă a baladă.
Viața ai strâns-o-n cântec,
cântul
l-ai scris pe râu și-l ai în partitură.
L-ai scris pe râuri repezi
și
le-ai lăsat să curgă în cascadă,
Cascada te-a umplut
și ți-ai făcut din ea
armură.
Iubite, auzi ?!
Ascultă melodia, căci
tu ești dirijorul.
Ți-ai dirijat orchestra
și corul
și râul volburat.
Ai adunat în suflet ecoul,
pădurea
și pasărea
și zborul.
Le-ai pus în cântul vieții
și
umăr lângă umăr,
ați cântat.
Iubite, auzi ?!
E liniștea-nserării.
Solfegiul obosit se culcă peste mare.
Râul ce îl conduci,
urcă încet
spre munte
și calcă peste an.
E obosit,
revarsă,
dar
se-ndreaptă spre izvorul din născare.
Ai scris pe valuri viață…
e viața ta.
E scrisă-n partitura ce-ai pus-o
pe pian.
pe pian.
Silvia Urlih - 30.03.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu