TU ÎMI EȘTI - Silvia Urlih

Iubite,

mă strânge cerul

de-atâta zbor prin lacuri

fără mal,

mă strânge cerul

de-atâta pribegit

prin spic de grâu,

îmi e câmpia obosită,

dar

ochii-mi văd un pom în vârf de val,

privirea-mi s-a oprit,

căci pomul

îmi ești tu,

iar valul

mi-este râu.

Iubite,

mă strânge soarele

de-atâta stat pe ramuri

fără rod,

mă strânge soarele

de-atâta înotat

prin mări străine,

mă doare câmpul,

dar

tu mi-ești poarta ce mă trece peste pod,

îmi ești  mătasea

ce mă ține

lângă mine.

Iubite,

iubirea ta

îmi este ogorul plin de maci,

iubirea ta

mă umple cu roua de pe ram,

tu îmi ești casă,

când în privire-ați tandră mă îmbraci,

tu îmi ești cerul

și ploaia

și soarele

ce-mi susură la geam. 

Silvia Urlih  - 23.03.3016