Ochii sunt oglinda sufletului ! - Silvia Urlih

Se spune că ochii ar fi oglinda sufletului. Eu spun cu certitudine că, ochii chiar sunt oglinda sufletului. Dar da, nu oricine poate „citi” în oglindirea lor. De ce o spun cu certitudine? Pentru că, dacă pe chip îți poți pune zeci de măști, dacă îți poți ține în frâu emoțiile, dacă poți juca teatru și poți disimula anumite sentimente, pe oglinda ochiului nu poți pune nici o mască. Privind în ochii unui om, îi poți citi trecutul și prezentul, îi poți citi fericirea sau tristețea.

În ochi poți citi sufletul unui om. Ochii nu știu și nici nu pot să mintă. În ei vedem tristețea ascunsă în spatele unui zâmbet fals, în ei vedem dacă e împlinit, dacă e iubit sau dacă suferă din lipsă de afecțiune sau iubire, sau…. dacă urăște și e plin de ură și resentimente.

            În adâncimea privirii lor, putem descoperi (dacă și vrem asta) greutățile sau bucuriile unei întregi vieți.

Sunt oameni care, doar privindu-se în ochi își pot transmit sentimente. Sunt oameni care se înțeleg doar privindu-se în ochi. Ochii pot transimte multe sentimente : afecțiune, milă, ură, răutate, răzbunare, iubire, înțelegere, compasiune.

Cei care, în timpul unei discuții își pot privi în ochi interlocutorul, este un om sincer, care nu are nimic de ascuns… nici din viața lui, nici față de interlocutor. Este un om care de obicei nu minte, sau care în momentul unei discuții, nu minte.

Uneori, ne ascundem în spatele privirii, pentru că nu vrem ca nemulțumirile și suferințele noastre să rănească.

Câteodată, plecăm capul în jos când rostim o vorbă de iertare (pentru că am greșit involuntar și am rănit fără voia noastră), pentru că ne este teamă de priviri, ne este rușine că am greșit și am rănit, desi, ar fi indicat sa lași ochii să-și mărturisească vina, să ai curajul de a-ți cere iertare privindu-l pe interlocutor în ochi.  

Da, ochii sunt oglinda sufletului. Se spune că ei cuprind în universul lor tainic, răspunsuri pe care cuvintele nu au puterea să le rostească…tăcerea privirii spune multe nespuse. Ochii știu să spună multe, dar știu să și tacă.

Ferește-te de ochii care plâng fără să o arate și care tac. Înseamnă că acel om nu mai are nimic de pierdut și că va lua decizii radicale cu viața lui. Va avea puterea să renunțe la tot, să lase totul în urmă și să plece oriunde în lume pentru a o lua de la capăt, pentru a se regăsi, pentru a-și găsi liniștea. Înseamnă că ochii aceia au văzut și trăit mult prea multe umilințe, au plâns mult prea mult și au ales să ierte, să uite, să nu mai vadă nimic din ceea ce i-a fost durere, dar să plece cât mai departe.

Ochii plâng sau râd. Ochii sunt acoperiți de nori încărcați de poaie, sau pot fi luminați de steluțe. Lumina sau ceața din ochi se răsfrânge și pe chip. Când ești fericit și ai steluțe în ochi, tot chipul ți se luminează ( nu-i așa că te vezi în oglindă foarte frumos și luminos?). Când plângi, parcă ți-ar „cădea” fața. Până și culoarea ochilor se schimbă în funcție de starea sufletească.

Uneori ochii îți plâng de fericire și, așa cum o lacrimă nu înseamnă neapărat durere, nici un zâmbet nu înseamnă neapărat fericire. Poți plânge când ești fericit, poți râde când ești trist.  

Atata timp cât încă mai avem puterea să-i zâmbim vieții și persoanei pe care o vedem în oglindă, cauza nu-i pierdută. Atâta timp cât putem privi oamenii în ochi, înseamnă că mai știm să fim oameni sinceri.

fragment din cartea „Viața-i viață, trăiește-o!”- Silvia Urlih
10.08.2019