Gândire logică sau instinct ?! - Silvia Urlih

Te-ai întrebat vreodată cum ți-ar fi , sau ce s-ar întâmpla dacă ți-ai asculta intuiția, dacă ți-ai asculta acel glas de neauzit dar care îți spune în inconștient ce decizie să iei în anume momente ?

Cu siguranță că și tu, ca și mine și ca mulți alții nu ți-ai urmat instinctul și apoi ți-ai dat palme că iar ai făcut o nefăcută.

Mereu ne ghidăm după gândirea logică și , din nefericire, facem mereu alegeri greșite. Greșim în alegerile noastre, apoi suferim ca proștii și ghici ce ? Pe cine dăm vina ? Pe bietul Dumnezeu care, în prostia noastră, cică, El ne-a pus la încercări. Aiurea… noi am ales, iar Dumnezeu stă la cotitură și , cu bunătatea lui, iar ne apucă de urechi și ne scoate din nororiul în care cu știință sau din neștiință iar am căzut.

De multe ori ne luăm după ceea ce spun alții, adică după sfaturile date de alții.

            Te-ai întrebat vreodată cum ți-ar fi dacă, în loc să ne amăgim singuri, ne-am asuma responsabilitatea binelui nostru pe termen lung și nu am mai căuta în exterior satisfacții de moment?

Te-ai întrebat cum  ți s-ar schimba viața ?

Nimeni nu poate și nu trebuie să decidă în locul nostru ceea ce este bine sau nu. 

Și tu și eu și voi și noi toți avem  deja în interiorul nostrum tot ceea ce avem nevoie ca să știm, ca să înțelegem, ca să discernem. 

Toți avem puterea să discernem între ceea ce este bine și ceea ce nu ne ajută să evoluăm. Toți avem puterea să înțelegem ce ne  îndepărtează, de fapt, de cine suntem cu adevărat.

Însă… deși suntem înzestrați cu aceste instincte, nu le simțim, nu le percepem, decât, poate, atunci când „semnăm contractual” de plecare spre … dincolo de nori.

Ai puterea și dă-ți voie să asculti acea voce interioară și urmează-o.

Ai puterea și dă-ți voie să asculți ce vrea organismul tău, ce-I lipsește organismului tău, ce minerale , protein sau vitamine îți lipsește. El, bietul tău trup, știe foarte bine ce-i lipsește. Dacă vrea apă, îți cere apă, dacă vrea pește, ți-e poftă de pește, dacă vrea carne, îți cere carne, dacă vrea miere, îți cere miere, dacă vrea sare, îți cere sare, dacă vrea frunze, îți cere frunze…. Dacă vrea iubire, îți cere iubire, dacă vrea singurătate îți transmite că vrea să se odihnească și nu-i mai trebuie stress. Ai oare puterea și înțelepciunea să-ți asculți instinctul cu toate „poftele” și dorințele lui ???!!!

Da, este destul de dificil să ascultăm în permanență acea voce interioară pentru că uneori mintea noastră, care este dominată și de „principiul plăcerii", ne cere să ne ocupăm de satisfacerea anumitor nevoi, dorințe, plăceri iluzorii și, astfel, ne furnizează niște motivații cu ajutorul cărora alegem să facem unele lucruri de care doar credem că avem nevoie. De exemplu, știm că nu este bine să mâncăm peste măsură, să fumăm, să consumăm alcool etc., pentru că toate acestea nu sunt bune pentru noi, însă alegem să ne lăsăm pradă acestor „nevoi" de moment, căutând de fapt, liniștirea minții. Ne mințim că ne este bine, deși acest „bine” ține doar câteva ore.

Însă ce se întâmplă atunci când dăm curs unor astfel de tentații toxice ? Ne simțim mai bine? Pentru cât timp? Toate acestea sunt plăceri de moment care odată satisfăcute nu fac decât să genereze noi și noi „nevoi" care devin din ce în ce mai greu de împlinit.

În tot acest timp simțim în interior un gol sau un gust amar în momentele de luciditate, dar nu ne aplecăm prea mult asupra lor, ci eventual încercăm să le umplem apelând la aceleași binecunoscute strategii: alcool, sex ocazional, droguri, shopping, socializare excesivă, muncă...

Golul din noi se adâncește și ne dorim din ce în ce mai mult să apelăm la vicii.

Nu dragilor, recurgerea la vicii nu e o rezolvare, pentru că miezul problemei e tot acolo, rămâne tot acolo și ne mănâncă.

Învață să-ți asculți vocea intuiției, nu mai lua alegeri greșite și… viața ta va fi frumoasă, precum ți-o visezi.

Da, mi se pare normal să mă întrebi, cum să discerni intuiția de gânduri. Ei, uite că nu am un șablon. Fiecare trebuie să-și asculte glasul sufletului.

Eu, am 60 de ani, 161 cm și 57 gk. Tu, Care îți sunt caracteristicile ? Bineînțeles că îți sunt altele. Daci, fiecare cu șablonul său. Citește, informează-te și aplică doar ceea ce se pliază caracterului și sufletului tău.

Singurul sfat pe care ți-l pot da este : DĂ-ȚI VOIE SĂ SIMȚI și ÎNTOARCE-TE LA ORIGINI ! Care origini ? La credința în Dumnezeul tău. Cum să faci asta ? Calea nu o poți găsi decât TU, omule drag !

Fragmnt din cartea „ Viața-i viață, trăiește-o !” - Silvia Urlih

NOI DOI NE-AM FOST ȘI NE SUNTEM - Silvia Urlih

Și de va fi să nu ne fim,

noi tot ne vom iubi

de dincolo de zări…

și de va fi să nu ne mai avem,

noi tot ne vom avea,

căci ,

noi  ne-am fost

și încă ne suntem

de dincolo de depărtări,

suntem un trup și-un suflet,

ascunse

într-un ciob de peruzea.

Și de va fi să nu mai fiu,

eu te-oi iubi

de dincolo de stele,

te-oi alinta iubire,

căci zeci de secole

te-am așteptat,

noi doi ne-am fost

și-n erele în care ne eram mistere,

dar ne-am găsit

și îți sunt darul

ce-n dar

l-ai așteptat.

Și de va fi să plec spre necuprins

iar necuprinsul

mă va lua în palma sa,

să știi că te iubesc

ca un copil ce își iubește

laptele de mamă,

să știi că te iubesc

cum se iubește soarele cu raza,

focul iubirii mele

va fi mereu în urma ta,

el îți fa fi toți anii ce-ți for fi

o umbră.

Silvia Urlih - 14.01.2020

Gânduri și atât - Silvia Urlih

„Dacă îţi place o floare, o rupi şi o iei cu tine,însă dacă o iubeşti, o uzi şi o îngrijeşti o viaţă întreagă."

Iubirea este o emoţie pură, sinceră, naturală. Adevărata iubire va fi întotdeauna motivul prin care  îţi simţi sufletul liber.

Există o diferenţă clară între iubirea pe care o avem pentru cei din jurul nostru şi emoția numită iubire, pe care o avem pentru partener.

Atunci când iubești cu adevărat, nu rănești. Iubești și ai grijă ca  floarea ce-ai ales, să nu se ofilească.

 "Trei lucruri nu pot fi ascunse pentru mult timp: soarele, luna şi adevărul."

Indiferent  cât te-ai strădui să ascunzi adevărul, în cele din urmă acesta va ieşi la iveală - este inevitabil. Urăsc minciuna, iar pe cel care minte îl detest și îl ignor.

Mai devreme sau mai târziu, cel care minte se dă de gol. „Ulciorul nu merge de multe ori la apă”.

Cea mai bună minciună, este adevărul.

 „Pacea vine din interior. Nu o căuta în afara ta."

Deseori căutam consolare, împăcarea cu noi înșine şi fericire, la lumea din jurul nostru. Căutăm ceea ce ne lipsește la oamenii pe care îi întâlnim, în lucrurile pe care le cumpărăm. În realitate, liniştea și pacea sufletească se află în interiorul sufletului nostru - este ceva cu care ne naştem.

Nu o mai căuta în altă parte, ci să privește acolo unde trebuie, privește cu atenție în suflet.

Pacea, împăcarea, echilibrul și liniștea noastră, se află doar în noi.

Împacă-te cu tine….Iubește viața, astfel, și ea te va iubi pe tine .
Ce înseamnă a trăi ?? Transformă în lumină și bunătate tot ceea ce ești, și tot ceea ce întîlnești ! Prezentul din viață este o piesă muzicală între trecut și viitor . Invață melodia trecutului,pentru a trăi in prezent, și a pluti spre viitor. 

„Nu există vreo cale spre fericire, fericirea este calea."

De câte ori nu am auzit că viaţa este despre călătorie şi nu despre destinaţia finală.... ei bine, acesta este adevărul. Viaţa se întâmplă chiar acum, în acest moment. Ceea ce trăieşti acum este ceea ce te defineşte. Aceasta este viaţa ta. Acceptă bucuriile şi necazurile călătoriei şi vei înţelege ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Fericirea nu este scopul final; să fii fericit de-a lungul timpului este o alegere ce ţine doar de tine.

Ce este viața ?! Un zbor între două infinituri. 

„Nimeni nu ne salvează decât noi înșine. Nimeni nu poate și nimeni nu va putea. Noi înșine trebuie să ne construim calea."

Aceasta este viaţa ta şi trebuie să o trăieşti. Nimeni nu poate trăi pentru tine. Nimeni nu poate schimba ceva la tot ce ţi se întâmplă. Nu mai aştepta ca altcineva să te facă fericit, să îţi rezolve problemele, să te aline, să te ghideze, să te salveze. Fii propria ta torță în momentele dificile. Fii propriul tău salvator atunci când nu mai poţi. Ai încredere în tine, ia deciziile pe care le consideri necesare, fă schimbările de care ai nevoie şi mergi mai departe. Bucură-te de viaţă cum ştii mai bine.

fragment din cartea „Viața de după viață”- Silvia Urlih

Nu mai invidiați, oameni buni ! - Silvia Urlih

Nu-i mai invidiati pe oamenii celebri. Nu-i mai invidiați pe oamenii care au tot ce-și doresc, care au bani, case, mașini și afaceri. De cele mai multe ori, această categorie de oameni realizați, aleg să trăiască singuri.

Nu-i mai invidiați pe oamenii care arată foarte bine și pozează în personae împlinite, care zâmbesc în permanență și care la întrebarea : „cum ești ?” ei răspund : „bine, foarte bine ”.

Nimeni nu știe ce se poate ascunde în spatele celebrității sau a averilor sau a zâmbetului pe care îl afișează.

Te-ai întrebat vreodată de ce oamenii realizați profesioanl, aleg să trăiască singuri? Te-ai întrebat vreodată de ce unii oameni care au construit averi aleg la un moment dat să renunțe la TOT și să se refugieze în singurătate ?

Crezi că alegerea lor e ce nu-și mai au „toate țiglele pe casă”, sau e faptul că au obosit să poarte măștile pe care societatea i-a obligat să le poarte ? Nu cumva e faptul că nu și-au găsit alinarea în brațele cuiva care să-i prețuiască pentru sufletul lor și nu pentru averile sau realizările lor profesionale ?! Te-ai gândit că poate  celebritățile aleg să fie singuri pentru că nu mai pot accepta compromisurile, lașitățile, minciunile, sau să se lase folosiți ? După zeci de ani de dezamăgiri, oamenii așa-zis realizați, sau bogați, aleg să moară în singurătate.

Cu o moarte sunt datori și cei bogați dar și cei săraci. Din nefericire, cei care afișează masca realizării pe plan profesioanl, trăiesc și mor intr-o mare singuratate.

Morala ? Învață să nu mai judeci după aparențe, pentru că niciodată nu poți ști ce drame se pot ascunde în spatele unui zâmbet larg, studiat bine în fața oglinzii.

fragment din cartea „Viața-i viață, trăiește-o!” - Silvia Urlih

Trăiesc, încă trăiesc ! - Silvia Urlih

Trăiesc ! Încă trăiesc, pentru că mi-am dat voie să simt, pentru că am ajuns să simt și să-mi ascult glasul sufletului. Cea mai profundă relație pe care o am , este cea cu mine . Poate că te întrebi care e secretul ? Nu-i nici un secret, doar că am ajuns să fiu în armonie cu mine insămi, cu dumnezeirea din mine și cu Dumnezeul meu.

Trebuia și încă mai trebuie să las fiecare val, oricât de lin sau de înspumat ar fi , să mă spele, puțin cîte puțin, de neîncrederea în mine, până voi ajunge să-mi simt iar copilul din mine. Un copil naiv, care crede că viața poate fi frumoasă.

Uneori vin peste mine valurile vieții cu brutalitate. Ce fac ? Îmi țin respirația, îmi dau voie să nu mai simt nimic, apoi ies la suprafață, trag aer în piept și continui să sper . Mă las în plutire liberă cu certitudinea că oricum voi ajunge iar la țărm.

Te-ai întrebat vreodară cine și ce  ți-ai fost în proproia ta viață ? Ți-ai alocat timp să stai la taclale, așa ca-ntre buni prieteni, cu tine însăți? Ți-ai analizat vreodată în profunzime alegerile pe care le-ai făcut în viața ta? Ai conștientizat unde te-au dus alegerile tale ? Te-ai văzut vreodată prieten cu tine însăți ? De fapt ți-ai analizat vreodată caracterul, dar sufletul ?

            Eu cred că nu ți-ai fost prieten niciodată, ba din contra, ți-ai fost în permanență… dușman. Te-ai criticat sau, mai grav, te-ai văzut fără de pată. Ai avut mereu impresia că deții adevărul absolut și nu ai acceptat sfaturi de la nimeni. Și într-un caz și în altul , ți-ai fost dușman.

            Am învățat cu toții (sper) că viața ne-a fost un lung șir de alegeri și că zilnic trebuie să facem alegeri.

Uneori, alegerile noastre sunt bune și ne aduc împlinire, alteori însă, alegerile ne sunt greșite și, în consecință, ne provoacă nopți nedormite și suferințe.

Toată viața avem de învățat lecții.

            Nu-i așa că de multe ori te-ai întrebat : Doamne, dar câte lecții mai am de învățat ? Până când ? Din nefricire, lecția pe care nu o înțelegi azi , va reveni mâine și poimâine și… tot așa.

Viața ne este cel mai bun profesor. Ea are multă răbdare cu noi, noi cei care de multe ori uităm de noi .Reușim să înțelegem în profunzime lecțiile pe care profesorul ni le predă ?

            Nu vreau să te sperii dar, după ce înveți o lecție, viața îți oferă o alta, la fel de importantă pentru evoluția ta ca om.

Ca să ajungi la un anume nivel de înțelepciune, trebuie să știi că ai multe lecții de învățat, de conștientizat și de asumat.

Nu te învinovăți că ai ales greșit în trecut. Transformă acea alegere într-o experiență de viață din care ai avut ceva de învățat și nu o mai repeta. 

Fiecare conștientizare, fiecare lecție de viață învățată, se transformă în putere interioară, în încredere în forțele tale și îți dă entuziasm și energie pentru ceea ce urmează să trăiești

Da, încă trăiesc, pentru că nu-mi mai dau voie să sufăr pentru alegerile greșite din trecut și nici pentru greșelile care vor urma.

Am reușit să nu mai sufăr, pentru că nu am pe cine da vina pentru greșelile mele, decât pe mine. Și atunci, să sufăr pentru că eu îmi sunt singurul vinovat? Merită să fiu supărată pe mine ? Uneori, poate că merită să mă supăr pe mine, dar asta e doar supărare și nu suferință care să taie în carne vie. Oare suferă o floare că a venit toamna și s-a ofilit ? Va veni primăvara și iar va înflori. Nu suferă, pentru că acesta îi este ciclicitatea. Gândește ca florile sau ca frunzele care mor iarna dar înverzesc primăvara.

fragment din cartea „Viața-i viață, trăiește-o ! - Silvia Urlih

Nu lăsa emoțiile negative să-ți umbrească viața - Silvia Urlih

Viața noastră se bazează și se creează pe emoții. Emoții benefice, care ne umplu viața, care ne dau chef de viață și ne încarcă, sau… nebenefice, care ne umbresc viața, care ne întristează și ne determină să nu mai avem chef de viață.

 Iubim, suferim, suntem iubiți, suntem trădați, dezamăgim, suntem dezamăgiți… suntem fericiți, facem pe cineva fericit, plângem sau facem pe cineva să plângă, rădem sau determinăm pe cineva să râdă. Toate acestea, sunt emoții pe care le primim sau le transmitem.

De fapt, toată viața noastră se bazează pe emoții. Emoții pe care le creem celorlați sau emoții pe care ceilalți ni le transmit nouă. Suntem fericiți, triști, ne este teamă sau frică, avem accese de mânie, de revoltă, suntem fericiți, râdem, plângem, iubim sau suferim, urâm sau suntem urâți, denigrăm sau suntem denigrați.

Uneori ne putem controla emoțiile, știm ce vor ele să ne transmită, alteori însă, nu înțelegem ce e cu noi, ba mai mult, reușim să confundăm emoțiile între ele.

De exemplu : te scoli dimineața cu un sentiment de tristețe, dar, peste zi, constați că de fapt acel sentiment era de furie și de respingere a ceva ce te-a afectat în repetate rânduri. Peste noapte, în timpul somnului, inconștientul tău a conștientizat că ieri, cineva te-a jignit pe nedrept, că acel cineva te-a rănit, așa cum ți s-a întâmplat de mult prea multe ori în trecut. Ai adormit cu acel sentiment de tristețe, iar inconștientul l-a transformat în furie.

Ce se întâmplă de fapt peste noapte ? Inconștientul nu doarme, ci conștientizează că, în ultimii ani, ai fost jignit și judecat pe nedrept de mult prea multe ori pe nedrept, iar tu ai tăcut. Ai acceptat să fii „vinovatul fără vină” de mult prea multe ori. Ai tăcut, ai „înghițit”,  ai suportat umilințe de tot felul și deja nu mai poți suporta. Paharul s-a umplut de amar. Simți că amarul ți-a otrăvit nu doar trupul, ci și sufletul.

În timpul somnului, s-au reactivat multe dinte rănile din trecut și, uite-așa, tristețea s-a transformat în furie. Nu furie pe cel ce te-a jignit ieri, ci pe toți cei cărora(nici măcar nu-i mai ții minte) le-ai acceptat jignirile și cărora nu le-ai dat replici la timpul potrivit. Poate că ieri, persoana care „te-a agresat”, nici măcar nu a avut în intenție să te jignească, poate că doar a făcut un comentariu pe care tu l-ai luat drept jignire și te-ai aprins fără motiv. Ani de zile ai acceptat să fii jignit și umilit, iar sufletul tău nu mai poate accepta să fii eternul coș de gunoi unde să-și arunce oricine (fie că-i prieten, rudă, coleg de muncă, sau necunoscut) frustrările și nemulțumirile.

Concluzia ? Dialogul sincer e cel mai bun remediu pentru a nu-ți mai aduce în viață tristeți și furii. Spune pe loc ce nu ai înțeles de la interlocutor. Nu mai ține în tine cuvintele nerostite, pentru că aceste cuvinte nerostite ajung să-ți fure somnul din noapte.

Se spune că, „capul plecat sabia nu-l taie”. Poate că așa o fi, dar, a nu se confunda cu umilința. Lipsa de comunicare, dialogul sincer,  nu duce la nimic bun. Pleacă capul doar în armată, acolo unde ordinul se execută și nu se dicută. În rest… fi-ți propriul stăpân și cere explicații ori de câte ori nu înțelegi dacă și unde ai greșit. Cere explicații șefului, partenerului, prietenilor, părinților, copiilor. Altfel, e posibil ca toate frustrările acumulate în timp să răbufnească exact atunci când nu ar trebui. Ai putea să-ți verși năduful asupra unei persoane care chiar îți vrea binele.

Și încă ceva: nu lăsa emoțiile negative să-ți umbrească viața ! Trăiește din plin emoțiile de bine, care să te încarce pozitiv. Lasă-te în voia emoției iubirii de Dumnezeu, de tine, de aproapele tău , de părinți, de copii și de partener și, nu în ultimul rând, de mama natură.

Prietene ! Știu că e greu de pus în practică, dar, dă-ți voie să ai doar emoții pozitive și respinge pe cât poți, emoțiile negative. Dă-ți voie să fii fericit, împlinit și mulțumit de tine însuți. Fii sincer cu tine și cu cei din jur și acceptă alături de tine doar persoanele care acceptă un dialog sincer. Acceptă în viața ta doar ceea ce-ți face bine și respinge persoanele care simți să îți vor răul.

Îți cer prea mult ? Ți se pare greu să te îndepărtezi de oamenii care nu sunt compatibili cu tine? Ți se pare imposibil să te debarasezi de oamenii care te dezechilibrează și-ți provoacă insomnia?

fragment din cartea „Viața-i viață, trăiește-o !” - Silvia Urlih

Dacă simți că ești iubit, iubești cu mai multă intensitate.- Silvia Urlih

Ce-ai zice dacă am vorbi iar despre fericirea dintr-o relație ?  Unii spun că, cu cât iubești mai mult, cu atât ai mai multă parte de fericire. Oare chiar așa să fie ?

Să spunem că trăiești într-o relație toxică. Să spunem că partenerul sau partenera te umilește zilnic, iar tu continui să iubești…. Iubești ca „nărodu”, pentru că așa scriu unii prin citatele și cărțile motivaționale. Da, și cărțile motivaționale te pot ajuta, dar, încearcă să pui în practică doar ceea ce se pliază sufletului și relației tale.

            Poate iubirea să-l determine pe partener să se schimbe pentru tine ? Poți să iubești la infinit o persoană care-ți face rău, care te umilește ?

Cu siguranță că iubirea se poate transforma la un moment dat în indiferență și poate că uneori (deși eu nu accepta asta) se poate transforma în ură.

Nu poți iubi la infinit o persoană care-ți face rău, care te rănește, care te umilește, care te manipulează emoțional. Unde mai ești tu în ecuația vieții tale ? Unde mai e fericirea la care tot visezi ?

Eu am o teorie proprie despre fericire. Atunci când iubești, simți nevoia să devii parte cu persoana pe care o iubești și care te iubește.  Simți nevoia să respiri același aer pe care-l respiră și persoana care te iubește și pe care o iubești. Poți trece peste anumite defecte care nu afectează relația. Atunci când iubești sincer și dezinteresat, poți oferi fericire durabilă, te poți dărui.

Da, te poți dărui și în relația intimă, care are o altă conotație atunci când iubești și ești iubit cu sinceritate.

            Iubirea, dragostea, relația intimă, ne unește și ne înalță sufletele. Partea cu intimitatea din pat nu trebuie să lipsească din relație, pentru că este motorul care ne dă energie, ne revigorează, ne întregește, ne întinerește și ne readuce la viață. Îți mai spun ceva : nu există limită de vârstă când e vorba să te dăruiești partenerului/ partenerei. Cine spune că „am îmbătrânit și nu mai nu mai pot, nu mai simt nevoia”… „mă doar capul”, „sunt obosită”, „sunt la menopauză”… etc., e o prostie. Aceste persoane spun asta, pentru că partenerul greșește undeva, undeva unde nici unul nu are curaj să pătrundă, din lipsă de educație sexuală, din rușine, din faptul că până acum a discuta despre relația sexuală a fost (și, din nefericire) încă este tabu, sau pur și simplu din lipsă de comunicare. Totul, dar absolut totul vine de la creier, de la gândire și de la a simți. Dacă partenerul îți transmite că te iubește și nu te vrea doar pentru a se folosi de tine, atunci nu poate fi vorba de limită de vârstă, de durere, de oboseală, etc.. Dacă vrei, poți !

Cunosc situații când partenera/partenerul, (da și bărbatul poate, când folosește prezervativ) mimează orgasmul doar pentru „a fi bine” și a „trage” de relație.  Merită să mai faci un astfel de compromis ? Unde-i fericirea în acest caz ?

Nu-i așa că te simți fericit când îți vezi partenerul fericit din toate punctele de vedere, inclusiv cel intim ?

Dă-ți voie să iubești și să fii iubit ! Dă-ți voie să fii fericit de fericirea partenerului !

Nu-i așa că te simți mai frumoasă, mai puternică și mai specială atunci când el îți spune „te iubesc” sau când, cu gesturi aparent minore îți demonstrează că te iubește ?

Nu-i așa că te simți mai frumos, mai bărbat și mai puternic când partenera îți spune „mulțumesc dragul meu, nu mă așteptam să repari atât de repede chiuveta” sau  „ ce bine mi-a fost” (știi la ce mă refer) !

Nu-i așa că simți că viața îți pare mai frumoasă și că te bucuri de fiecare clipă pe care o petreceți împreună, dacă e iubire reciprocă ?

Nu-i așa că e mirific să te descoperi pe tine prin el și vice-versa ?

Atunci când iubirea devine conștientă, când devine infinită, devii „eu+tu= noi”, un „noi” care de fapt să fie o singură ființă.

Și da, cu cât simți că ești mai iubit, cu atât mai mult să iubești. Altfel… las-o baltă de iubire unilaterală, că nu faci altceva decât să trăiești în compromis.

fragment din cartea „ Viața-i viață, trăiește-o!” - Silvia Urlih

PRIVEȘTE-TE ÎN OCHII MEI - Silvia Urlih

Privește-n ochii mei

iubite

și ai să vezi

că-n univers

ne vom găsi în vieți trăite

care ne-au fost

scrise în vers,

privește-n ochii albaștrii

sau poate verzi

sau violeți,

tu m-ai găsit plutind pe aștrii

și ne-am fost dați

de vechi profeți.

Privește-n ochii mei cerniți

și ai să vezi

că-ți sunt oglindă,

privește-mi ochii

care-ți cântă

 colindele

 într-o colindă,

privește-te în ochii mei

și-ai să te vezi

precum mă vezi,

sădește-n mine noi copaci

și-o să clădim

alte livezi.

Ca universu-s ochii mei,

căci univers

ne suntem noi,

un univers

care se joacă

ca să ne fim din unul,

doi,

eternitatea ne-a chemat

ca să ne fim din nou

copaci,

eternitatea ne-a chemat

să ne fim iar

un câmp de maci.

Silvia Urlih - 13.01.2020

SĂ-MI RĂMÂI LA INFINIT - Silvia Urlih

Nu-i așa că ai venit

să-mi fii soarele din noapte,

să-mi fii viață,

să-mi fii frunză

și izvorul să îmi fii,

nu-i așa că te-ai ascuns

printre zâmbetul din șoapte

și cu răsăritul tău

îmi aduci

mustul din vii ?

Nu-i așa că m-ai găsit

fără a mă căuta,

că mi-ai fost destinul scris

într-un pergament

rescris,

că-mi vei da ce n-am avut

și iubire îmi vei da,

nu-i așa că tu îmi ești,

ești iubitul meu

din vis ?

Nu-i așa că ai venit

să-mi hrănești toamna

cu vară,

ai venit să îmi dezmierzi lacrima

ce m-a rănit,

ai venit ca să îmi fii

diminețile din seară,

nu-i așa că ai venit

să-mi rămâi

la infinit ?

Silvia Urlih - 13.01.2020

FEMEIA CE ȘI-A FOST PAIAȚĂ - Silvia Urlih

În drumul meu

spre infinite depărtări,

mă mai împiedic

de-un ciot

sau de un spin,

parcă mă doare

când mă privesc

de peste mări

și parcă-mi mai aud

câte-un suspin.

În drumul meu

spre-apusul ce mă cheamă,

mă mai împiedic

de-o durere

care doare,

parcă aud din ceruri  îngeri

ce mă-ndeamnă

să îmi las trupul

și să alerg  încet

spre soare.

În drumul meu

spre marea nedormire,

mă mai împiedic

de-o clipă

de nesomn,

parcă aș fi

un răsărit,

parcă mi-aș fi sortire,

sortirea scrisă

de Marele meu Domn.

În drumul meu

spre nemurirea sacră,

mă mai împiedic

de clipele din viață,

parc-aș mânca din miere,

dar,

parcă este acră,

încă mă simt femeia

care  

și-a fost paiață.

Silvia Urlih - 12.01.2020