SĂ-MI RĂMÂI LA INFINIT - Silvia Urlih

Nu-i așa că ai venit

să-mi fii soarele din noapte,

să-mi fii viață,

să-mi fii frunză

și izvorul să îmi fii,

nu-i așa că te-ai ascuns

printre zâmbetul din șoapte

și cu răsăritul tău

îmi aduci

mustul din vii ?

Nu-i așa că m-ai găsit

fără a mă căuta,

că mi-ai fost destinul scris

într-un pergament

rescris,

că-mi vei da ce n-am avut

și iubire îmi vei da,

nu-i așa că tu îmi ești,

ești iubitul meu

din vis ?

Nu-i așa că ai venit

să-mi hrănești toamna

cu vară,

ai venit să îmi dezmierzi lacrima

ce m-a rănit,

ai venit ca să îmi fii

diminețile din seară,

nu-i așa că ai venit

să-mi rămâi

la infinit ?

Silvia Urlih - 13.01.2020