Trăiesc ! Încă trăiesc, pentru că mi-am dat voie să simt,
pentru că am ajuns să simt și să-mi ascult glasul sufletului. Cea mai profundă
relație pe care o am , este cea cu mine . Poate că te întrebi care e secretul ?
Nu-i nici un secret, doar că am ajuns să fiu în armonie cu mine insămi, cu
dumnezeirea din mine și cu Dumnezeul meu.
Trebuia și încă mai trebuie să las fiecare val, oricât de lin
sau de înspumat ar fi , să mă spele, puțin cîte puțin, de neîncrederea în mine,
până voi ajunge să-mi simt iar copilul din mine. Un copil naiv, care crede că
viața poate fi frumoasă.
Uneori vin peste mine valurile vieții cu brutalitate. Ce fac
? Îmi țin respirația, îmi dau voie să nu mai simt nimic, apoi ies la suprafață,
trag aer în piept și continui să sper . Mă las în plutire liberă cu
certitudinea că oricum voi ajunge iar la țărm.
Te-ai întrebat vreodară cine și
ce ți-ai fost în proproia ta viață ?
Ți-ai alocat timp să stai la taclale, așa ca-ntre buni prieteni, cu tine
însăți? Ți-ai analizat vreodată în profunzime alegerile pe care le-ai făcut în
viața ta? Ai conștientizat unde te-au dus alegerile tale ? Te-ai văzut vreodată
prieten cu tine însăți ? De fapt ți-ai analizat vreodată caracterul, dar
sufletul ?
Eu
cred că nu ți-ai fost prieten niciodată, ba din contra, ți-ai fost în
permanență… dușman. Te-ai criticat sau, mai grav, te-ai văzut fără de pată. Ai
avut mereu impresia că deții adevărul absolut și nu ai acceptat sfaturi de la
nimeni. Și într-un caz și în altul , ți-ai fost dușman.
Am
învățat cu toții (sper) că viața ne-a fost un lung șir de alegeri și că zilnic
trebuie să facem alegeri.
Uneori, alegerile noastre sunt bune
și ne aduc împlinire, alteori însă, alegerile ne sunt greșite și, în
consecință, ne provoacă nopți nedormite și suferințe.
Toată viața avem de învățat lecții.
Nu-i
așa că de multe ori te-ai întrebat : Doamne, dar câte lecții mai am de învățat
? Până când ? Din nefricire, lecția pe care nu o înțelegi azi , va reveni mâine
și poimâine și… tot așa.
Viața ne este cel mai bun profesor. Ea
are multă răbdare cu noi, noi cei care de multe ori uităm de noi .Reușim să înțelegem
în profunzime lecțiile pe care profesorul ni le predă ?
Nu
vreau să te sperii dar, după ce
înveți o lecție, viața îți oferă o alta, la fel de importantă pentru evoluția
ta ca om.
Ca să ajungi la un anume nivel de
înțelepciune, trebuie să știi că ai multe lecții de învățat, de conștientizat
și de asumat.
Nu te învinovăți că ai ales greșit în
trecut. Transformă acea alegere într-o experiență de viață din care ai avut
ceva de învățat și nu o mai repeta.
Fiecare conștientizare, fiecare lecție de viață învățată, se
transformă în putere interioară, în încredere în forțele tale și îți dă
entuziasm și energie pentru ceea ce urmează să trăiești
Da, încă trăiesc, pentru că nu-mi mai dau voie să sufăr pentru
alegerile greșite din trecut și nici pentru greșelile care vor urma.
Am reușit să nu mai sufăr, pentru că nu am pe cine da vina pentru
greșelile mele, decât pe mine. Și atunci, să sufăr pentru că eu îmi sunt
singurul vinovat? Merită să fiu supărată pe mine ? Uneori, poate că merită să
mă supăr pe mine, dar asta e doar supărare și nu suferință care să taie în
carne vie. Oare suferă o floare că a venit toamna și s-a ofilit ? Va veni
primăvara și iar va înflori. Nu suferă, pentru că acesta îi este ciclicitatea.
Gândește ca florile sau ca frunzele care mor iarna dar înverzesc primăvara.
fragment din cartea „Viața-i viață, trăiește-o ! - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu