VREM, NU VREM, ÎMBĂTRÂNIM - Silvia Urlih

 

Clipa tace în tăcerea-i pitulită-n ceas de noapte,

stă ascunsă printre veacuri

urmărindu-ne destinul,

vrea să strige,

dar iar tace...

o aud cântând în șoapte.

Strigă-n gând , dar o aud.

Nu mai vrea să-mi dea pelinul.

 

Clipa stă,

apoi aleargă spre culturile de maci,

câmpul se ascunde-n jar,

arde soarele-n câmpii,

vrea să-mi fie-n zori zeiță,

vrea să-mi fie iar cârmaci.

Tac, ascult, mă uit la ornic

și văd zorii că-s târzii.

 

Clipa-aleargă,

fug și eu spre un soare-n răsărit,

vreau să-i spun clipei să stea,

să rămân în clipă tânăr.

Bătrânețea-mi spune-n șoaptă :

te aștept, bine-ai venit,

sprijinește-te de mine.

Ai acum și al meu umăr.  

Silvia Urlih 25.10.2023

DESTINUL ȚI-ESTE SCRIS - by Silvia Urlih

 

Din infinitul vieții mele,

mi-am recroit un drum spre infinit,

mi-am retrimis trupul spre alte emisfere,

să știu că viața mea va căpăta un alt sfârșit.

 

Am căutat printre cântări sonore,

dar am aflat că viața mi-era scrisă,

c-am alergat prin labirinturi fără ore

și am ajuns acolo , în lumea nedesrisă.

 

Destinul ți-este scris, e doar un vis,

soarta e doar la simpla ta alegere,

viața e doar un simplu manuscris,

îl scrii...și-apoi e reculegere.

Silvia Urlih - 22.10.2023

DIN AMURGITUL MEU, ÎȚI DĂRUIESC - Silvia Urlih

Din amurgitul meu

îți dăruiesc o floare,

poate că toamna mea-ți va fi

plăcut covor,

poate că nu vei mai simți

că sufletul te doare

și vei urca din nou

spre-al tău izvor.

 

Din amurgitul meu

îți dau o frunză rară,

să-ți fie-n suflet balsam

și alinare,

poate nu vei mai plânge

când este ger afară

și-n suflet îți va fi

o dulce boare.

 

Din amurgitul meu

îți dau rază de soare,

să-ți fie flacără

și-altar fără de ceață,

poate că vei simți

că sufletul nu doare

și că alergi din nou

spre dimineață.

Silvia Urlih - 21.10.2023

 

ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ TE IUBESC ! - Silvia Urlih

 

Învață-mă să te iubesc, iubite,

învață-mă să nu-mi mai fiu ghețar,

învață-mă să sar peste morminte,

învață-mă să-ți dau viața în dar.

 

Învață-mă să-ți fiu icoana sfântă,

să-ți fiu izvorul fără de sfârșit,

învață-mă că și vioara cântă,

când la final e totul infinit.

 

Învață-mă să cresc prin nemurire,

învață-mă să fiu ce ți-ai dorit,

învață-mă să-ți fiu în amurgire,

iubirea ce încă nu ai mai iubit.

Silvia Urlih 24.07.2023

ÎMI EȘTI ȘI ÎMI VEI FI IUBIRE - Silvia Urlih

Iubite,

mai știi când mă strângreai la piept

în miez de noapte,

și îmi spuneai că mă iubești

și-o să ne fim o viață,

mai știi că-mi dăruiai

tot cerul

și îmi cântai prin șoapte

cântecul nemuririi

ascuns în dimineață.

 

Iubite,

ții minte cum soarele-mi dădeai

în miez de iarnă,

iar luna

în palmele ce-mi tremurau

cu drag tu mi-o puneai,

mă mângâiai cu raze

ce se-ascundeau în taină,

mă înveleai cu flori,

iubirea-mi dăruiai.

 

Iubite,

îmi spui că mă iubești

mai mult ca la-nceput,

iubirea ce mi-o dărui

mă-mbacă-n nemurire,

tu,

ai sădit în mine,

născutul nenăscut,

pentru că-mi ești

și îmi vei fi iubire.

Silvia Urlih 23.07. 2023

 

VISUL CE L-AM VISAT - Silvia Urlih

 

Privesc oglinda anilor din urmă

și-un dor imens mă arde-n rădăcini,

mai caut pașii și-a lor urmă,

dar mă împiedic iar de ce-au fost spini.

 

Oglinda anilor ce-au fost ,

mi-arată o femeie prea timidă,

să mă întorc în urmă n-are rost,

azi îmi sunt vultur, nu omidă.

 

Privesc oglinda anilor ce vin

și mă văd iar în zbor de nedescris,

ceea ce azi trăiesc îmi e divin,

visul ce l-am visat nu îmi mai este vis.

 

Privesc la mâine, ieri deja l-am șters,

nori nu mai sunt pe cerul meu divin,

m-așteaptă viața să o rescriu în vers,

trăiesc în azi, în ieri nu mai revin.

Silvia Urlih 09.04.2023

ÎNTRE NOI - Silvia Urlih

 

Între noi, s-a creat un munte de ploi,

între noi, râul a urcat spre finit,

între noi, pașii s-au pierdut în noroi,

între noi, acum, totul s-a sfârșit.

 

Între noi, a crescut iarba pe cer,

între noi, s-a surpat soarele-n nori,

între noi, vorbele se-ascund stingher,

între noi, zâmbetul s-a ascuns printre flori.

 

Între noi, macii s-au ascuns într-un râu,

între noi, brazii s-au uscat fără vorbe,

între noi, totul ne spune că-i târziu,

cărările noastre s-au rătăcit printre curbe.

Silvia Urlih 15.02.2023

CU MINE SPRE MINE - Silvia Urlih

 

Tu simți cum iubirea îmi curge prin vene,

cum prin ochi îmi curg râuri de brazi,

cum prin gene iubirea se cerne

și mă-mbracă în ieri și în azi ?

 

Tu simți cum de trecut mă dezbar,

cum mă-nalț peste ierni prea cernite,

cum nimic nu a fost în zadar

și mă-nchin spre veri nevenite ?

 

Tu simți cum a floare-nfloresc,

cum cu zorii spre zori iar plutesc,

cum din mine noi vremi me-nsoțesc

și cum, cu mine spre mine plutesc ?

Silvia Urlih

HABAR NU AI - Silvia Urlih

 

Habar nu ai ce am trăit în viață,

Habar nu ai în câte nopți am plâns și-am vrut să nu-mi mai fiu,

Habar nu ai câte dureri am strâns și le-am scuns în ceață,

Habar nu ai că mi-am dorit să mor, dar, uite încă-s viu.

 

Habar nu ai cât somn am zămizlit în zile

Și câte nopți le-am tot pictat în zori,

Habar nu ai cum am tot scris file cu file,

Ca să renasc, să-mi fiu grădina mea cu flori.

 

Habar nu ai ce e-n sufletul meu,

Dar tot arunci cu spini și cu ciulini,

Eu, sigur știu că-l am pe Dumnezeu.

Tu ? încă-ți plângi în pumni și-ncă suspini.

 

Eu, l-am găsit pe Dumnezeu și-I mulțumesc,

Eu, mâ-nvelesc în soare și renasc,

Eu, simt că -s vie și trăiesc.

Tu ? Lasă-mă din apa vie să m-adap.

Silvia Urlih