ALEARGĂ SUFLETUL

Aleargă sufletul prin întuneric,

își caută lumina în inima-i rece,

privește la taina din cerul feeric,

și-ascultă-n tăcere clipa cum trece.

Aleargă sufletul printre cavouri,

aripa-i plânge, e ruptă, e frântă,

lacrima-i curge izvoare din nouri,

dar el aleargă spre lumină și cântă.

Își cântă sufletul viața trăită,

baladă îi este, i-e cântec, i-e plâns,

se-oprește o clipă, n-ar vrea să admită

că-n suflet, sufletul și l-a strâns.

Aleargă sufletul spre lumina divină,

găsește în ea leac de iubire

simte-o atingere caldă, blajină,

e ea, iubirea, în ea își găsește-nflorire.

Silvia Urlih

CÂNTECUL CLIPEI

Sunt, din eterul vremilor venit

Mă preling din verdele iubirii

De seculare treziri sunt ademenit

Plutesc pe aripa mută-a visării

Sunt lumânarea arzândă din sufletul tău

Mă voi topi la venirea iernii

Te voi lua cu mine, la Dumnezeu

Voi cânta cu tine în vecernii .

E cântecul clipei venit din vechimi

Arde verdele ierbii din suflet

Cenușa de vânt e dusă spre  heruvimi

E purtată spre slavă….în culori violet.

Silvia Bya

VRAJA DIN VIS

Plutesc pe aripa timpului spre infinit

Clepsidra tace….prin ea mă scurg, mă petrec

Privesc spre chipul tău… e împietrit

Anii te-au șters …ești azi, lumină-n întuneric.

Cânți  șoapte de iubire, mi le spui plângând,

Simt cum mă petrec  pe-o frunză de nufăr

Ascult cuvintele ,… le ascult în gând

Stau liniștită, vraja din vis  nu vreau să o supăr.

Scrutez  cu privirea în depărtări infinite

Te caut…pe valuri înspumate te văd venind

Îți caut sărutul printre flori ofilite

În amintiri te zbați , în cartea vieții …citind

Silvia Bya

CLIPA PRIVIRII

Simt în frunza timpului o aripă grea

Mă doare trecerea clipei spre infinit

Privesc spre mine, îi simt atingerea

Trecutul îmi este astăzi nedefinit…

Trăiesc  în palma timpului tău, sunt iluzie

Mă mângâi, mă alinți, dar nu mă simți

Cu privirea-ți mă pictezi într-o frezie…

Să mă admiri, să-mi spui, să îmi transmiți…

Găsesc în clipa privirii tale o floare de iris

Mă iei cu tine, mă porți pe al visării gând

Îmi desenezi cu lacrimi pastelate-un vis

Îmi cânți, plutești cu mine… dansând.

Silvia Bya

COPACUL SUFLETULUI TĂU

Sunt în copacul sufletului tău

multe vise la un loc adunate

s-au strâns, cu flori îți descântau

speranțele în curcubee pictate

Sunt visele tale, le înnobilezi

din buchete de flori le desfaci

le mângâi , cu drag le pictezi

pe scena vieții în trăiri le prefaci

Sunt păsări de zi, păsări de noapte

aripile viselor sunt clipe ce vin

ți le spui în gând, le spui în șoapte

mai plângi,le mai alinți cu-n suspin

Sunt în copacul  alb al sufletului

adunate trăiri , sunt pictate fapte

le vei citi în mângâierea arcușului

în asințitul vieții, …departe… 

 Silvia Bya

ÎN STEPA VIEȚII

Ți-e viața un mărginit glob de cristal

Trăiești cu spaima că se poate sparge

Ți-e groază că te va prinde marele val

Trăiești cu teama că-n hău te poate-atrage

Te naști la umbra marelui copac, lăstar.

Te alăptezi din frunzele-arămii

Primești din sevă, apa vie de la el în dar

O nouă viață, un început din toamnele târzii.

Ești ocrotit de globul de cristal cu mângâieri

Cu umbra lui te apără de arșiță

De vânturi ,vifore , de secetă,de-atingeri,

Să crești , să știi păși cu demnitate-n viață

Crești…globul de cristal se sparge în bucăți

Te vezi un arbor solitar în stepa uscăcioasă

Cu crengile încerci de speranță să te-agăți

Cu frunzele te cauți, te ascunzi în casă.

Ieri, ți-ai clădit un glob…e globul tău

Te chinui să creezi din humă un palat

Te amețește viața, fugi de adâncul hău

Te rogi în stepa vieții ,de arșiță să fii apărat.

Silvia Bya 

FLOAREA TA DE COLȚ

Sunt, sub talpa ta grădină verde

Pășești prin mine, tălpile-ți alinți

O floare-mbobocită sunt, dar nu se vede

Căci tu pășești, și cauți clipele fierbinți.

Sunt, în drumul tău o lacrimă-n petală

Cu roua dimineții te spăl și te dezmierd

M-aduni , mă strângi, mă porți apoi în poală..

Mi-e teamă, lacrima din zâmbet să n-o pierd

Sunt, în drumu-ți rătăcit, lumina lunii

Cu raze te dezmierd, te-mbrac în dor

Te legăn împletind corola lumii

Să nu mă strângi…în clipa ta aș vrea să mor.

Sunt,  în drumu-ți în urcare stâncă dură

Te prinzi de mine, palmele te dor, umbli desculț

Te uiți în jos, hăul te-amețește, te fură

Urci tot mai sus… căci sus sunt eu…floarea ta de colț.

 Silvia Bya

PLOUĂ CU FLORI - Silvia Urlih

Plouă cu flori în sufletul meu,

plouă tăcută în plânsu-i stingher …

mă picură-n suflet, m-apasă cu greu,

sufletu-mi fuge despletit 

către cer.

Plouă de ieri, plouă și-n mine,

gândul valsează în juru-mi sclipind…

sunt diafane, vin să m-aline,

 simt în petale că mor  …

mor trăind..

Plouă cu stele venite din ierni,

mă-mbracă-n săruturi zâmbind,

vin către mine cu noi primăveri…

trăiesc, dar mor în mine

trăind !

Plouă-n tăcere, plouă cu flori,

ploaia îmi taie trupul în două..

sufletul vede noi depărtări…

ploaia mă cheamă în lumea 

din rouă .

Silvia Urlih - o1.05.2012

FLOARE DE CACTUS - Silvia Urlih

Mă-ntreb

de ce-am pierdut

floarea de cactus…

de ce

cu spini tăioși pot să mă apăr ,

de ce

nu pot să fiu floare de lotus ,

de ce

altă femeie

în mine eu descopăr ?!

Sufletul se sufocă…

vrea doar să dea iubire,

dar cântecul

mi-a fost demult furat…

mă scald prea des

în ura lor,

ce mi-e dezamăgire,

mi-e greu să lupt

cu mine

și anii

ce-au plecat.

Aș vrea

să fiu

un zbor peste câmpii,

s-alerg în primăveri

nu-n viscol sec

și gol,

iarna să nu mă prindă,

nici toamnele târzii..

aș vrea

din adormire să mă scol.

Mă-ntreb ades

de-s lotus

sau cactusul țepos,

aș vrea să uit…

să uit

de tot ce-a fost,

aș vrea să nu mai fiu

misterul dureros,

aș vrea

să ies din visul

cavernos.

Silvia Urlih 01.05.2012

STĂPÂN PE CLIPA TA - Silvia Urlih

S-adună  clipe

în priviri de toamnă,

se-așează rânduite

în clepsidra vieții…

vin iute peste tine,

vin

către tine doamnă…

culege-le și punele în pragul dimineții.

Vin clipele pe aripi,

aleargă,

stau puțin,

primește-le cu zâmbet

și sufletul deschis,

trecutul ți-e oglindă,

oglinda

ți-e cămin,

ia-ți clipele cu tine și zbori

spre paradis.

Vin clipele spre tine

în palme-ți cresc aripe,

primește-țe cu zâmbet în cerul tău

rotund,

se strâng în curcubeu ,

să nu se mai risipe,

se-așează blând în plete,

în tine

se ascund.

Sunt clipele alese,

alese-s pentru tine,

se-așează în tăcere pe chipul tău

de zână,

pe orele, pe clipele, pe timpul care vine,

pe ani și pe secundă,

în clipă

ești stăpână.

Silvia Urlih