Aleargă sufletul prin întuneric,
își caută lumina în inima-i rece,
privește la taina din cerul feeric,
și-ascultă-n tăcere clipa cum trece.
Aleargă sufletul printre cavouri,
aripa-i plânge, e ruptă, e frântă,
lacrima-i curge izvoare din nouri,
dar el aleargă spre lumină și cântă.
Își cântă sufletul viața trăită,
baladă îi este, i-e cântec, i-e plâns,
se-oprește o clipă, n-ar vrea să admită
că-n suflet, sufletul și l-a strâns.
Aleargă sufletul spre lumina divină,
găsește în ea leac de iubire
simte-o atingere caldă, blajină,
e ea, iubirea, în ea își găsește-nflorire.
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu