Plouă cu flori în sufletul meu,
plouă tăcută în plânsu-i stingher …
mă picură-n suflet, m-apasă cu greu,
sufletu-mi fuge despletit
către cer.
Plouă de ieri, plouă și-n mine,
gândul valsează în juru-mi sclipind…
sunt diafane, vin să m-aline,
simt în petale că mor …
mor trăind..
Plouă cu stele venite din ierni,
mă-mbracă-n săruturi zâmbind,
vin către mine cu noi primăveri…
trăiesc, dar mor în mine
trăind !
Plouă-n tăcere, plouă cu flori,
ploaia îmi taie trupul în două..
sufletul vede noi depărtări…
ploaia mă cheamă în lumea
din rouă .
Silvia Urlih - o1.05.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu