ÎN STEPA VIEȚII

Ți-e viața un mărginit glob de cristal

Trăiești cu spaima că se poate sparge

Ți-e groază că te va prinde marele val

Trăiești cu teama că-n hău te poate-atrage

Te naști la umbra marelui copac, lăstar.

Te alăptezi din frunzele-arămii

Primești din sevă, apa vie de la el în dar

O nouă viață, un început din toamnele târzii.

Ești ocrotit de globul de cristal cu mângâieri

Cu umbra lui te apără de arșiță

De vânturi ,vifore , de secetă,de-atingeri,

Să crești , să știi păși cu demnitate-n viață

Crești…globul de cristal se sparge în bucăți

Te vezi un arbor solitar în stepa uscăcioasă

Cu crengile încerci de speranță să te-agăți

Cu frunzele te cauți, te ascunzi în casă.

Ieri, ți-ai clădit un glob…e globul tău

Te chinui să creezi din humă un palat

Te amețește viața, fugi de adâncul hău

Te rogi în stepa vieții ,de arșiță să fii apărat.

Silvia Bya