Simt în frunza timpului o aripă grea
Mă doare trecerea clipei spre infinit
Privesc spre mine, îi simt atingerea
Trecutul îmi este astăzi nedefinit…
Trăiesc în
palma timpului tău, sunt iluzie
Mă mângâi, mă alinți, dar nu mă simți
Cu privirea-ți mă pictezi într-o frezie…
Să mă admiri, să-mi spui, să îmi transmiți…
Găsesc în clipa privirii tale o floare de iris
Mă iei cu tine, mă porți pe al visării gând
Îmi desenezi cu lacrimi pastelate-un vis
Îmi cânți, plutești cu mine… dansând.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu