FLOAREA TA DE COLȚ

Sunt, sub talpa ta grădină verde

Pășești prin mine, tălpile-ți alinți

O floare-mbobocită sunt, dar nu se vede

Căci tu pășești, și cauți clipele fierbinți.

Sunt, în drumul tău o lacrimă-n petală

Cu roua dimineții te spăl și te dezmierd

M-aduni , mă strângi, mă porți apoi în poală..

Mi-e teamă, lacrima din zâmbet să n-o pierd

Sunt, în drumu-ți rătăcit, lumina lunii

Cu raze te dezmierd, te-mbrac în dor

Te legăn împletind corola lumii

Să nu mă strângi…în clipa ta aș vrea să mor.

Sunt,  în drumu-ți în urcare stâncă dură

Te prinzi de mine, palmele te dor, umbli desculț

Te uiți în jos, hăul te-amețește, te fură

Urci tot mai sus… căci sus sunt eu…floarea ta de colț.

 Silvia Bya