Mă-ntreb
de
ce-am pierdut
floarea
de cactus…
de
ce
cu spini
tăioși pot să mă apăr ,
de
ce
nu
pot să fiu floare de lotus ,
de
ce
altă
femeie
în
mine eu descopăr ?!
Sufletul
se sufocă…
vrea
doar să dea iubire,
dar
cântecul
mi-a
fost demult furat…
mă
scald prea des
în ura
lor,
ce
mi-e dezamăgire,
mi-e
greu să lupt
cu
mine
și anii
ce-au
plecat.
Aș
vrea
să
fiu
un
zbor peste câmpii,
s-alerg
în primăveri
nu-n
viscol sec
și
gol,
iarna
să nu mă prindă,
nici
toamnele târzii..
aș
vrea
din adormire
să mă scol.
Mă-ntreb
ades
de-s
lotus
sau
cactusul țepos,
aș
vrea să uit…
să
uit
de tot
ce-a fost,
aș
vrea să nu mai fiu
misterul
dureros,
aș
vrea
să
ies din visul
cavernos.
Silvia Urlih 01.05.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu