O viață de peste 50 de ani în câteva
cuvinte reci. O viață trăită la cea mai mare intensitate în doar o
clipă. O clipă cât o eternitate.Dar, e viața mea, sunt trăirile mele.... de
atunci.... de ieri, de azi și nu mă voi opri aici, voi trăi și mâine. Acum am
învățat să trăiesc ! Multe m-a învățat viața....
Unde am greșit ?
Nu am vrut să învăț din greșelile altora. Unde am reușit ? În viață. Am luptat
și am învins. Nu m-am lăsat îngenunchiată de crucea mea. Am înțeles că trebuie
să mi-o duc cu demnitate, nu cu fruntea privind pământul, ci cu privirea spre cerul divin.
Trăiesc în această viață din 22 iunie 1959, cu numele primit la
botez Silvia și temporar poate, Urlih.
Locul de naștere mi-este în orașul dintre ape, sălcii, flori de
nuferi, pelicani . Sunt din Tulcea, oraș liniștit cu oameni aparținând
tuturor etniilor, oraș aflat la poarta minunatei Delte a Dunării.
De meserie sunt economist . Nu am scris până în anul 2011, dar
cred că m-am născut cu darul scrisului . Am dansat, am pictat , am cântat la
vioară. Acum, când toamna vieții mele bate cu flori de crin la ușă,
scriu… scriu în cartea vieții ,trăirile trecute, trăirile prezente.
Viața mi-a fost o rugă, o baladă, un zbor de fluture. O poruncă divină i-a arătat
sufletului meu , în anul 2011 cum să picteze cuvinte simple, în poezie și
proză. Am fost o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie
plăpândă, acum doar … TRĂIESC.
Astăzi mi-am mai îndeplinit un vis. AM O
REVISTĂ ! Pentru unii nu este mare lucru, dar pentru mine este încă un vis
împlinit.
Mi-am dovedit(
pentru a câta oară ?) că dacă nu renunț la visul meu reușesc.
Mi-am dovedit că
la orice vârstă poți învăța. Iar eu am învățat tainele întocmirii unui site.
De ce am creat
revista ? Pentru că sunt fericită când fericesc pe cineva. Îmi place să ofer.
Și ce aș fi putut oferi eu sutelor de prieteni virtuali ? Bucuria de a citi în
sufletele oamenilor sensibili care au curajul de a face public discuțiile cu Dumnezeul lor .Bucuria de a ști că nu sunt singuri și că sunt oameni mai
nefericiți care, luptând au reușit să-și depășească limitele. Bucuria de a
învăța că viața TREBUIE TRĂITĂ așa cum ți-o dă Dumnezeu.
LUMINA VIE A
IUBIRII FIE CU VOI ! SĂ FIM IUBIRE !
http://www.popascultural.ro/
http://www.popascultural.ro/#!/revista/
http://www.popascultural.ro/#!/autori/
http://www.popascultural.ro/evenimente/
http://www.popascultural.ro/simpozion-saptamanal/
http://www.popascultural.ro/#!/sa-povestim/
http://www.popascultural.ro/#!/contact/
Filmul unei vieți
Sunt singură…
eu și o ceașcă de cafea în
față….
în jur e liniște, e pace, e
singurătate…..
mă-ntreb mereu ce am făcut
în viață,
dacă-a fost bine, dacă-a
fost rău…..
de le-am făcut pe toate.
Sunt singură,
trăiesc cu calm trecutul
învechit….
filmul aleargă, dansează
obosit de mine
se derulează imagini, fapte
ce-au murit
și lasă loc luminii
din zilele senine.
Stau cuibărite gândurile
să îmi aducă- aminte,
c-am fost o trestioară
înflorită….
copilărie, adolescență ,
toate-mi vin în minte…
văd scene vesele,
dar văd și-o lacrimă cernită.
Privirea mi-e adusă
de-o clipă-ndoliată…
nu recunosc fata angelică….
e o mireasă…
de ce plânge
e noaptea fericită!?
de ce în loc de
fluturi văd lacrimă și frică ?
Sunt la a patra scenă
din filmul ce rulează…
e tot femeia tristă…
ce scenă
captivantă !
ține în brațe-un prunc , ….
îl venerează,
plânge încet…
plânge , dar este fericită !
Sunt eu și-o ceașcă de
cafea
în mâna tremurândă…
nu-mi place când o revăd
în scaun cu rotile….
să șterg mai repede acest
pasaj ….
căci mi-e osândă…
nu vreau să văd…
nu vreau să mă mai
doară amintirile….
Sunt iară captivată
de filmul ce rulează …..
e tot femeia ce-am văzut-o
mai devreme….
stă la icoană,
în genunchi se-așază…
e-n negru…
se roagă să scape de
blesteme….
Aleargă una după alta pe
film imagini triste….
tot plânge fata asta
și îi îngroapă pe cei
morți…
pe frate , mamă, tată, …
se roagă , scrie acatiste,
de iertăciune,
pentru ea și pentru toți.
Sunt sute de imagini
ce curg pe pânza albă…
nu știu la care
să zăbovesc o clipă….
cum mai trec ani….
mărgele într-o salbă…
a fost un vis ? chiar am trăit
?
parcă nimic n-a fost în
pripă.
Sunt eu,
cu –o ceașcă de cafea –n
verandă….
pelicula a stat , o clipă s-a oprit…
poate c-a obosit puțin…
nu e ușor să scrii pe film,
să prinzi pe bandă,
o viață….
povestea unui om , ce a
băut pelin.
Stau cu privirea pierdută
în zarea –ndepărtată
soarele e-n amurg,
mă mângâie cu aur,
revăd imagini,
chipuri ce dragi mi-au fost odată,
le pun pe frunte flori
încununate-n laur.
Mă uit spre mine-acum…
mă uit și în oglindă…
îmi spun că viața mea a
fost un vis….
mă uit la fiul meu….
ce-mi este o colindă,
un dar frumos ce mi-a venit
din paradis.
Sunt eu,
femeia ce s-a născut prin
moarte,
femeia ce-a îngenuncheat
ades în dimineață,
femeia ce și-a scris
cu lacrimi viața-n carte,
femeia care-a trăit
viața de după viață.
Ce fost-a viața mea?
ce am să las în urmă?
care va fi amprenta mea de
pe pământ?
o casă, un copac,
un fiu , poate o slovă….
poemul meu,
ce va rămâne ca și un
descânt.
Silvia Bya Urlih
