M-am agățat
cu pumnii strânși
de fericire
și m-am mutat
pe insula împrejmuită din mine și din tine,
am presărat
pe ea praf de dorinți
și prețuire
și ne-am reconstruit
iubirea din ruine.
Pe insulă
eram doar eu ,
tu și
copacul verde,
la umbra lui
ne-am contopit cu marea…
știam că suntem noi,
că nimeni
nu ne vede
pasul încărunțit
ce-și caută-n nisip
aflarea.
Sub pașii noștri,
nisipul umed
înverzește,
sub pașii noștri
plaja începe
să trăiască,
sub pașii noștri
iubirea
adormită se trezește
și ne unește în lăstari
ce vor
să ne-nflorească.
Silvia Urlih 03.04.2013
E de,vis Bya....
RăspundețiȘtergereMulțumesc !
Ștergere