Te-ai întrebat vreodată care este punctul comnun al tuturor
problemelor tale ? Îți spun eu. Este lipsa iubirii de tine.
Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă neiubirea de tine ? Îți
spun eu. Nu te simți suficient de valoros sau de merituos încât să te bucuri de
viață. Te autosabotezi, accepți în viața ta persoane care te tratează cu lipsă
de respect, care îți accentuează vulnerabilitățile și care te fac să te
îndoiești de tine și de potențialul tău.
O persoană care-ți spune mereu că nu ești bun de nimic,
chiar de va determina la un anumit moment să crezi că, chiar nu ești bun de
nimic, că ești o nulitate a omenirii.
Ce urmăresc aceste persoane ? Să ajungi să crezi că ești un
mic nimic și că nu poți trăi decât dacă
ești depent de cineva. Cine e acel cineva ? Poate fi partenerul tău de viață,
poate fi colegul de serviciu, poate fi
cel mai bun prieten al tău, poate fi copilul sau părintele tău.
Acele personaje vor „lucra” cu tine, până când îți vor
inocula idea că ei sunt cei care-ți pot oferi ceea ce-ți lipsește, care-ți pot organiza
soarta.
Tu, în neștiința, în naivitatea, în vulnerabilitatea și-n
nesiguranța ta, te vei agăța de acei oameni, te vei deschide lor, în speranța că ei
îți vor oferi ceea ce simți că lipsește din interiorul tău.
Mă refer la copiii care se agață de părinții lor, crezând că
doar ei știu cel mai bine cum le este bine.
Mă refer la părinții care se agață de copii , încercând să-i manipuleze
pentru că prin intermediul rolului lor de părinte încearcă să-și umple
anumite goluri interioare.
Mă refer la femeile sau bărbații care acceptă umilințe,
abuzuri și cărora le este suficinet să se hrănească cu firimiturile ce le oferă
partenerul, care
cred că dacă suportă toate acestea dau dovadă de iubire, deoarece o credință
profund disfuncțională este „cu cât suferi mai mult, cu atât dai dovadă că
iubești mai mult”.
Mă refer și la persoanele care muncesc din greu o viață,
pentru a-și atinge anumite scopuri. De regulă muncim pe brânci pentru a asigura
un trai mai bun copiilor și renunțăp la visurile lor, pentru că, la nivel
inconștient nu consideră că merită să fie fericiți ori să aibă succes.
Mereu am spus :
iubește-te, află-ți și conștientizează-ți priorităție !
Nu-ți sugerez, cititorule, să devii narcisist care înseamnă
dragoste și admirație excesivă, patologică a cuiva față de
propria-i persoană. Te îndemn să-ți iubești și să-ți prețuiești
sufletul.
Te îndemn să înveți să-ți vezi prioritățile. Te îndemn să
înveți că prima persoană căreia ar trebui să-o oferi iubire, îți ești tu. Dacă
ție nu-ți este bine, nici celor din
jururl tău nu le va fi bine.
fragment din cartea „printre infinituri” - Silvia Urlih
