Țin timpul în pumni…
punmii mă dor
de-atâta-ncrâncenare,
degetele îmi strigă
că nu mai pot de durere,
că timpul
se zbate
și vrea să alerge.
Țin anii în pumn…
într-un pumn
țin trecutul,
în celălalt
țin prezentul,
nu găsesc un pumn
în care să-mi țin
viitorul.
Țin încă viața în palmă…
sau viața mă ține în palma ei ?!
În care dintre palme mă ține?
În cea dreaptă sau în cea stângă?
Pumnii mă dor
de-atâta strângere
și-mi urlă în urechi
că nu mai vor nimic…
s-au relaxat,
acum
sunt palme
și au ales
să mă lase în voia curgerii nemiloase a…
timpului.
Silvia Urlih - 16.12.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu