Iubite,
mi-e dulce iarna fără tine ,
dar
mă-ncălzec
cu vocea ta mângâietoare,
privesc spre tine în neant,
fără de mine
și mă-nvelesc cu dorul
care doare.
A mai trecut o vară
și înc-un anotimp,
a mai trecunt un an
fără de vară,
încerc să mă îmbăt
cu noaptea din absint,
încerc să mai visez
acum
în prag de seară.
Iubite,
mi-e dulce iarna fără tine,
dar zilele îmi sunt
amare,
secundele
îmi sunt
mult prea puține,
orele-mi cântă-n gând,
că nopțile-mi sunt soare.
Iubite,
copacii-mi cântă sub picioare,
s-au îmbrăcat
în haină albă însorită,
când vei veni,
vom fi două izvoare
care se vor iubi
și vor seca
într-o clipită.
Silvia Urlih - 11.12.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu