ÎNDEMN - Silvia Urlih

Nu murdăriți zăpada

cu gânduri nerostite,

nu îi pătați surâsul alb,

înmiresmat,

spălați-i puritatea

cu vise învelite,

în dragoste și în iubiri

de nepătat .

Pășiți cu tălpile spălate

de ninsoare,

iar umbra lor s-o presărați

cu flori,

luați cu voi și gândul

care doare,

trimite-ți-l cu luna

în noaptea dintre nori .

Nu murdăriți zăpada

cu ură și noroi,

cu inima să faceți

să lucească-n noapte,

credința și speranța

ce-și face casă-n voi,

iar sufletul lăsați-l să se scalde

în a iubirii șoapte.

Silvia Urlih 25.12.2012

UNEORI VIAȚA DOARE - Silvia Urlih

O pasăre venită

din zborul ei divin,

o aripă mi-a dăruit

și m-anvățat să zbor,

m-a sfătuit

cu glas dumnezeesc, blajin,

cum să cern piatra

de rubinul din izvor.

Vântul

m-a descuiat din ciobul de cristal,

m-a luat de braț

și m-a condus în vis

prin iarbă, flori și buruieni,

până la mal

și-apoi cu suflul inimii

destinul mi-a rescris.

Cu pasărea uimită

de viața-i trecătoare,

m-am întâlnit

în drumul meu fără lumină,

i-am spus că viața

uneori mă doare,

iar ea m-ambrățișat

cu aripa-i divină.

Din trupu-mi gol

m-a înflorit lăstar curat

și flori de crin mi-a aninat

pe palme,

cu zilele-mi rănite

pe aripe-am urcat

și-am tot urcat

uitând de gândul

care doarme.

Silvia Urlih 23.12.2012

COLINDA MEA - Silvia Urlih

Colinda mea

e pentru sufletele ce cunosc,

iertarea

și-ndurarea de la magi,

colinda mea

e adunată din frunzele de mosc

și agățată

sub fereastra celor dragi.

Colinda mea

e cântecul din mare,

e adierea brazilor

sub prețios omăt,

v-o dăruiesc

cu sufletu-mi din care

iubirea ninge

înviorând pământul tot.

Colinda mea

v-o cânt lângă icoană

să strâng în cântec

zâmbetul ei sfânt,

vreau să adun

iubirile-n coroană,

să vi le dăruiesc

într-un tăcut 

colind.

Silvia Urlih - 21.12.2012

COLINDUL IUBIRII - Silvia Urlih

Sunt eu,

iubirea !

Știu, mă aștepți ,

mi-ai cântat zile

și nopți

melodia singurătății,

mi-ai spus uneori

că te îndrepți

spre marginea neagră ,

a deznădejdii,

a nedreptății.

Știu, ai dăruit ,

te-ai dăruit

și ai așteptat,

ai așteptat respect

și un strop de lumină…

sufletu-ți dansează,

pe pământul reavăn,

afânat…

ai strecurat anii

iar înserarea , acum ,

în plete ți se-anină.

Știu,

singurătatea te învăluie

și te doboară…

dar zâmbește ,

eu am venit să te colind !

sunt aici,

lângă tine,

nu lăsa singurătatea să te mai doară,

alungă tristețea

și hai să-i colindăm vieții ,

iubind !

Silvia  Urlih 21.12.2012

ÎN AJUN DE CRĂCIUN - Silvia Urlih

Tristețea m-apasă

și gândul mă duce

spre sufletul ce plânge

în ger,

spre cel ce nu are

la cine se duce,

spre cel ce nu vede

lumina din cer.

Tristețea m-apasă

și gându-mi tresară,

mă duce spre fiul

lipsit de-a sa mamă,

spre cel ce nu are

curaj ca să ceară,

spre cel ce-și îndură

zâmbind a sa dramă.

Tristețea m-apasă,

mă rog la icoană

la Fiul ce pentru noi

s-a născut,

aș vrea să-mi dau cerul

de tot de pomană

în inimi să sădească

iubiri de-nceput.

Tristețea m-apasă

și gându-mi jelește,

dar sufletul meu înflorește

și-mi spun

că Domnul e mare,

pe toți ne iubește

și mâine

și azi,

în ajun de Crăciun.

Silvia Urlih 21.12.2012

PICTEZ CUVINTELE - Silvia Urlih

Pictez cuvintele

pe ridul norilor învolburați,

le scriu

cu pana toamnelor târzii,

zidesc pe sufletu-mi

cu munți încercănați,

și-apoi îi cern

pe codrii arămii.

Adun cuvintele

din zarea mea sihastră,

le împletesc

cu dulci povești pe înserat,

covor de slove întind

de la a inimii fereastră,

spre tine,

suflet întristat.

Zidesc cuvinte,

le-nseninez cu flori de stele

cu mir 

și smirnă le stropesc , cu busuioc,

și mai presar mult soare

peste ele,

vă fie leac de suflet

peste al vieții foc.

Silvia Urlih 19.12.2012

O VIAȚĂ RĂTĂCITĂ - Silvia Urlih

Când ziua-n colțuri amurgește

și noaptea-și cerne fulgii

peste copacii goi,

peretele din tine

încet se dezvelește,

lăsând iubirea să alerge

peste cărunte ploi.

O floare-nmugurește

printre zăpezi târzii,

ramul își face casă

în rădăcina sorții,

iubirile rebele culeg

iubiri pustii

iar sufletul …

sufletul surâde dimineții.

Când ziua-ntinerește 

zâmbind

printre narcise

și ziua se anină

de luna obosită,

tu reînvii pământul

cu vise de mult scrise,

și te trezești o clipă

din viața rătăcită.

Silvia Urlih 19.12.2012

CARUSELUL VIEȚII - Silvia Urlih

Mă urmărește timpul

cu ochi hulpavi și goi,

îmi fură clipa

iar anii

mi-i seamănă de zor

și zilele mi le culege...

și mi le pune-apoi

în caruselul vieții

ce se învârte-amețitor .

Cum fuge timpul după mine,

cum aleargă!

eu fug de el ,

dar vremea

mă ajunge,

ar vrea parcă a-mi spune

că is dragă,

și că mă vrea alături

de noaptea ce mă frige.

Aș vrea să-i spun

că ora mea-i aproape

și că voi stinge

curând

al vieții felinar,

dar el mă tine strâns  

vrea să mă-ngroape,

în mâna clipei

și-al timpului hotar.

Silvia Urlih 17.12.2012

ÎNGERII IUBIRII - Silvia Urlih

Se ceartă cerul

din pământul blănd,

cu cerul

din cerurile îngerești,

pentru iubirea

ce-au găsit-o

rătăcind,

printre mormintele

nepământești.

Printre aleile cu liliac

din univers,

găsit-au cu uimire

un cimitir de îngeri morți,

pe crucea fiecăruia scria

câte un vers,

pictat cu lacrime

de sufletele

fără sorți.

Se ceartă cerul

cu pământul dintre geruri,

cine să dea iubirea

celor fără soartă,

cum să întoarcă-n vară toamnele

din ceruri,

și îngerii iubirii

să nu mai moară

niciodată.

Silvia Urlih 16.12.2012

AM RUGAT ZĂPADA - Silvia Urlih

Am plămădit din gânduri

un om

de zăpadă,

l-am frământat

cu limpezimea zilelor târzii,

m-am sprijinit apoi

de noaptea caldă,

și-am strâns în pumni dulceața

boabelor din vii.

I-am pus în  ochi

priviri de albăstrele

și zâmbet i-am pictat

din flori de crin,

nasturii i-am adunat

din mii de stele

și le-am șoptit zăpezilor

că mâine

am să vin..

Am frământat zăpada

cu nisipul clipei

am răsturnat clepsidra

în care e pelin

am scos amarul ,

i l-am dat aripei

și am rugat zăpada

să m-aștepte

c-am să vin.

Silvia Bya Urlih 16.12.2012