Pictez cuvintele
pe ridul norilor învolburați,
le scriu
cu pana toamnelor târzii,
zidesc pe sufletu-mi
cu munți încercănați,
și-apoi îi cern
pe codrii arămii.
Adun cuvintele
din zarea mea sihastră,
le împletesc
cu dulci povești pe înserat,
covor de slove întind
de la a inimii fereastră,
spre tine,
suflet întristat.
Zidesc cuvinte,
le-nseninez cu flori de stele
cu mir
și smirnă le stropesc , cu busuioc,
și mai presar mult soare
peste ele,
vă fie leac de suflet
peste al vieții foc.
Silvia Urlih 19.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu