ÎN AJUN DE CRĂCIUN - Silvia Urlih

Tristețea m-apasă

și gândul mă duce

spre sufletul ce plânge

în ger,

spre cel ce nu are

la cine se duce,

spre cel ce nu vede

lumina din cer.

Tristețea m-apasă

și gându-mi tresară,

mă duce spre fiul

lipsit de-a sa mamă,

spre cel ce nu are

curaj ca să ceară,

spre cel ce-și îndură

zâmbind a sa dramă.

Tristețea m-apasă,

mă rog la icoană

la Fiul ce pentru noi

s-a născut,

aș vrea să-mi dau cerul

de tot de pomană

în inimi să sădească

iubiri de-nceput.

Tristețea m-apasă

și gându-mi jelește,

dar sufletul meu înflorește

și-mi spun

că Domnul e mare,

pe toți ne iubește

și mâine

și azi,

în ajun de Crăciun.

Silvia Urlih 21.12.2012