Când ziua-n colțuri amurgește
și noaptea-și cerne fulgii
peste copacii goi,
peretele din tine
încet se dezvelește,
lăsând iubirea să alerge
peste cărunte ploi.
O floare-nmugurește
printre zăpezi târzii,
ramul își face casă
în rădăcina sorții,
iubirile rebele culeg
iubiri pustii
iar sufletul …
sufletul surâde dimineții.
Când ziua-ntinerește
zâmbind
printre narcise
și ziua se anină
de luna obosită,
tu reînvii pământul
cu vise de mult scrise,
și te trezești o clipă
din viața rătăcită.
Silvia Urlih 19.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu