Mă urmărește timpul
cu ochi hulpavi și goi,
îmi fură clipa
iar anii
mi-i seamănă de zor
și zilele mi le culege...
și mi le pune-apoi
în caruselul vieții
ce se învârte-amețitor .
Cum fuge timpul după mine,
cum aleargă!
eu fug de el ,
dar vremea
mă ajunge,
ar vrea parcă a-mi spune
că is dragă,
și că mă vrea alături
de noaptea ce mă frige.
Aș vrea să-i spun
că ora mea-i aproape
și că voi stinge
curând
al vieții felinar,
dar el mă tine strâns
vrea să mă-ngroape,
în mâna clipei
și-al timpului hotar.
Silvia Urlih 17.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu