Am plămădit din gânduri
un om
de zăpadă,
l-am frământat
cu limpezimea zilelor târzii,
m-am sprijinit apoi
de noaptea caldă,
și-am strâns în pumni dulceața
boabelor din vii.
I-am pus în
ochi
priviri de albăstrele
și zâmbet i-am pictat
din flori de crin,
nasturii i-am adunat
din mii de stele
și le-am șoptit zăpezilor
că mâine
am să vin..
Am frământat zăpada
cu nisipul clipei
am răsturnat clepsidra
în care e pelin
am scos amarul ,
i l-am dat aripei
și am rugat zăpada
să m-aștepte
c-am să vin.
Silvia Bya Urlih 16.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu