SĂ NU MĂ PLÂNGI COPILE- Silvia Urlih

E-aproape clipa

când înspre nori m-oi duce,

mă cheamă timpul

să mă-ntâlnesc cu-ai mei,

mă cheamă cerul,

lumina,

lumină-n suflet îmi aduce,

mă cheamă infinutul

să mă picteze în icoană,

vechii zei.

 

E-aproape clipa,

fiul meu,

e-atât de-aproape,

cărarea mă conduce spre albul

dintre ceruri,

să nu fii trist,

mă vei găsi în malul dintre ape,

eu te voi auzi

și-ți voi aduce-n viață

daruri.

 

Să nu mă uiți copilul meu

Dar vreau să fiu cenușă,

nu vreau să-mi fie trupul hrană

pentru viermi,

în viața asta

trupul mi-a fost o haină,

o păpușă,

mi-am fost doar o cliptă

prin ceața

dintre vremi.

 

E-aproape clipa,

dragul meu,

tăcerile mă cheamă,

dar

îți voi fi un înger

de-acolo dintre nori,

o să alegi o poză

și-o să o pui în ramă,

să nu mă plângi copile,

căci suntem călători.

 

Aud cum bate ceasul, secunda îmi șoptește

că truda mea de-aici își caută sfârșitul,

eu voi pleca la ceruri căci Domnul mă iubește,

mă duc să mă-ntâlnesc în zori, cu infinitul.

Silvia Urlih 25.12.2020

SAVOAREA CRĂCIUNULUI - Silvia Urlih

Pentru unii…

e fericirea,

dată  de realizările făcute.

e zâmbetul,

dat de fericirea celor din jur,

e dulcele,

dat de iubire,

e plânsul,

dat de fericire,

sau lacrima,

dată de lipsa celor plecați dincolo de nori,

sau amarul,

dat de dorul celor ce nu ne pot fi alături,

sau săratul ,

dat de visurile pierdute și de neîmpliniri,

sau acrul,

dat de neîmpăcarea cu tine însuți.

sau nesăratul,

dat de anii trăiți fără rost

sau starea de greață,

dată de dezgust și dezamăgiri,

sau piperatul,

dat de sila față de ceea ce te înconjoară.

Sau lipsa gustului și al mirosului

dat de Coviduț.

Crăciunul însă,

are savoarea lui.

Astăzi s-a născut

și se va naște an de an

Hristosul omenirii !!

Să fim fericiți

și să ne bucurăm

că-L putem simți în suflet !

Pentru unii…

 e nașterea și renașterea,

e steaua care-a răsărit,

sau

e cadoul de sub brad.

Silvia Urlih - 25.12.2020 

 

NU TE-AM CREZUT - Silvia Urlih

 

Iartă-mă că te iubesc,

n-am crezut că-mi poți fi soare,

noaptea s-a lăsat în mine

și a plâns ca un copil,

ziua mi-a șoptit în șoaptă :

nu uita,

uitarea doare,

dar tristețea-ți va pleca,

ușurel,

tiptil,

tiptil.

 

Mă iubești

ca valul alb

care își iubește marea,

ca o floare te iubesc,

ce-și așteaptă apa vie,

tu-mi dai soarele și luna,

însă,

teamă mi-e că floarea,

se usucă-n rădăcină

și-apoi vrea

să nu-și mai fie.

 

Iartă-mă că te iubesc

și te vreau

în viața mea,

iartă-mă că nu ți-am spus

și-n tăcere

am zăcut,

am tăcut poate de teama

că-mi vei fi în viață nea,

nu ți-am spus că te iubesc,

tu-mi tot spui…

nu te-am crezut.

Silvia Urlih 24.12.2020

 

A MAI TRECUT UN AN - Silvia Urlih

 

A mai trecut un an și va mai trece unul,

a mai trecut o zi, a mai trecut o clipă,

ieri a fost Paștele, azi e deja Crăciunul,

pare că am fost fulg desprins dintr-o aripă.

 

A mai trecut un an, an ce mi-a fost furat,

a mai trecut o clipă din soarta ce mi-e scrisă,

nu am făcut nimic, cu viața m-am jucat,

în glastră m-am sădit, ca floarea de narcisă.

 

A mai trecut un an, pare c-a fost un vis,

a mai trecut o noapte în care am tăcut,

am stat și-am așteptat, în cușcă-am fost închis,

a mai trecut un an… bine că a trecut.

 

A mai trecut un an, cu rugăciuni la sfinți,

l-am petrecut cu greu, dar totul va fi bine,

a mai trecut un an cu visuri și dorinți,

să fim noi sănătoși și-n anul care vine !

Silvia Urlih - 23.12.2020

ROMÂNIE, NU FI-N LACRIMI - Silvia Urlih

Nu mai plânge Românie, lacrimile-s de prisos,

Tu ești mândră și bogată, doar că rău i-asupra ta,

Nu mai plânge te implor, azi totu-i cu susu-n jos,

Dar veni-va iar trezirea și vei fi iară o stea.

Nu lăsa moartea s-alerge printre fii tăi cei dragi,

Nu lăsa ca ipocriții să-și mai bată joc de tine,

Gata, stop, ajunge, gata, până când o să mai tragi,

Ești o biată țărișoară, dar în tine mi-este bine.

 

Nu mai plânge Romanie după cei care-au plecat,

Dincolo le este bine, chiar de moartea i-a grăbit,

Nimeni nu a vrut să plece, moartea însă i-a chemat,

Nu-i plânge nici pe aceea care moarte-au răsădit.

 

Nu-i lăsa pe fii tăi să se piardă în pierzare,

Fii tu tare ca un munte și ne-arată că ești vie,

Nu mai plânge Romaine și ne-arată că ești tare,

Tu ne ești izvor de viață, ne ești clipa ce-o să fie.

 

Nu mai plânge țara mea, căci de veacuri ai tot plâns,

Ai luptat și ai învins și ai stat mereu tot dreaptă,

Tricolorul ți-a fost flamur și la pietul tău l-ai strâns,

Ești o țară mult dorită, ești o țară prea bogată.

 

Românie, nu fi-n lacrimi, plânsul tău mă întristează,

Haide, râzi, aruncă răul în pământul netrăit,

Eu visez, și ei visează, eu sunt treaz și tu ești trează,

Te iubesc, țară a mea, fii te rog ce am iubit ! 

Silvia Urlih - 20.12.2020

 

Sufletul îi aparține doar divinității ! - Silvia Urlih

Cameleonul își schimbă culoarea trupului, (că n-are păr) în funcți de ceeea ce atinge.

Eu, din timp în timp, îmi schimb culoarea părului în funcție de starea sufletească. Am fost brunetă, apoi roșcată, apoi platinată, apoi violetă, apoi roză, apoi iar blondă, apoi iar galbenă, apoi iar movă, apoi  iar roză, apoi iar….  (la culoarea părului mă refer)… încă nu am ajuns să fiu grizonată în totalitate.

Nu am mai fost niciodată brunetă sau roșcată, ca-n anii adolescenței și-a tinereții mele. Oare de ce?

Nu te chinui să-mi dai un răspuns, pentru că răspunsul l-am aflat eu. Anii tinereții mele mi-au adus doar suferințe. Nu mai vreau să mă întorc la acei ani.

Mă bucur de anii pe care-i am acum și, precum cameleonul, mă schimb în funcție de ceea ce ating. Nu mă voi mai atinge de negru sau de gri,  în veciii vecilor. Detest  aceste culori.

Iubesc albul imaculat, iubesc roșul macului, iubesc galbenul spicului și al bobului de grâu, iubesc  albastrul râului și al cerului, iubesc verdele pădurii, iubesc răsăritul și asfințitul, dar cel mai mult, iubesc zilele în care îmi pot spune, privindu-mă în oglindă : „bună dimineața Silvia ! Privește-te, zâmbește-ți și… hai la drum, că începi o nouă zi ”

Cică „lupu-și schimbă părul, dar năravul… ba” . Da, am fost și voi fi mereu aceeași EU, chiar dacă mi-am schimbat culoarea părului de foarte multe ori.

Sufletul nu mi-l va putea schimba nimeni și nimic. Sufletul nu mi-l va putea lua sau adopta, sau înfia nimeni, pentru că e copilul meu drag și iubit. Da, sufletul nu mi-l va putea nici strivi, nici manipula și nici ucide absolut nimeni, patru că este NEMURITOR și-I aparține doar DIVINITĂȚII. Din timp în timp își schimbă haina (trupul).

Ca și cameleonul îmi schimb din timp în timp… anii și vârsta și percepția față de viață și atitudinea față de unii oameni.

fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih

 

DAC-O IUBEȘTI - Silvia Urlih

Dac-o iubești,

îmbrac-o-n alb

și-n verde și-n albastru,

pune-i pe deget ghiocei

și maci și frunze de stejar,

dac-o iubești,

nu o sădi floare în glastră,

sădește-o în grădină și ud-o cu nectar,

dac-o iubești,

nu-i pune sufletu-n cutie,

ia-o în brațe

și-arată-i infinitul,

pune-i pe frunte luna

și soarele

și cerul,

dac-o iubești,

îmbrac-o-n curcubeu

și n-o lăsa să plece

niciodată,

dac-o iubești,

zidește-o în iubirea ta,

fă-o lumina care-ți alină somnul,

dac-o iubești

dă-i cheia sufletului tău

și las-o să-ți citească

dincolo de gratii,

dac-o iubești,

arată-i cum adoarme timpul

și cum răsare soarele cu  voi.

Femeie !

iubește-l pe acela care îți oferă

curcubeul vieții !

Silvia Urlih 20.12.2020

 

IUBIREA CU IUBIRE TE-NTREGEȘTE - Silvia Urlih

Iubite,

cocorii pleacă,

zboară spre țări străine,

iar macii

și-au făcut culcuș

în vechi pământ,

noaptea mă ține trează,

îmi e acum cu tine,

mă ține trează gândul

ce mi-e ascuns în gând.

 

Iubite,

frunza se-ascunde-n roșu

și-n galbenul uscat,

copacii

plâng a verde,

albastru-i gri acum,

zăpada strânge albul

și tremură-a păcat,

raza apune-n soare

și se ascunde-n fum.

 

Iubite,

natura se încruntă,

dar tot renaște-n ea,

noi,

ne rescriem cartea

și-i dăm iar strălucire,

ne învelim în soare

și-n fulgi pufoși de nea,

ne îmbrăcăm cu noi,

căci suntem doar iubire.

 

Iubite,

fluturii-au înghețat

de-atâta neuitare,

zboară cu solzi de gheață,

dar zboară-n zbor regește,

aripele îi dor,

dar n-au uitat că-s soare,

iubirea e căldură,

iubirea

cu iubire-i întregește.

Silvia Urlih 19.12.2020