ROMÂNIE, NU FI-N LACRIMI - Silvia Urlih

Nu mai plânge Românie, lacrimile-s de prisos,

Tu ești mândră și bogată, doar că rău i-asupra ta,

Nu mai plânge te implor, azi totu-i cu susu-n jos,

Dar veni-va iar trezirea și vei fi iară o stea.

Nu lăsa moartea s-alerge printre fii tăi cei dragi,

Nu lăsa ca ipocriții să-și mai bată joc de tine,

Gata, stop, ajunge, gata, până când o să mai tragi,

Ești o biată țărișoară, dar în tine mi-este bine.

 

Nu mai plânge Romanie după cei care-au plecat,

Dincolo le este bine, chiar de moartea i-a grăbit,

Nimeni nu a vrut să plece, moartea însă i-a chemat,

Nu-i plânge nici pe aceea care moarte-au răsădit.

 

Nu-i lăsa pe fii tăi să se piardă în pierzare,

Fii tu tare ca un munte și ne-arată că ești vie,

Nu mai plânge Romaine și ne-arată că ești tare,

Tu ne ești izvor de viață, ne ești clipa ce-o să fie.

 

Nu mai plânge țara mea, căci de veacuri ai tot plâns,

Ai luptat și ai învins și ai stat mereu tot dreaptă,

Tricolorul ți-a fost flamur și la pietul tău l-ai strâns,

Ești o țară mult dorită, ești o țară prea bogată.

 

Românie, nu fi-n lacrimi, plânsul tău mă întristează,

Haide, râzi, aruncă răul în pământul netrăit,

Eu visez, și ei visează, eu sunt treaz și tu ești trează,

Te iubesc, țară a mea, fii te rog ce am iubit ! 

Silvia Urlih - 20.12.2020