Iubite,
cocorii pleacă,
zboară spre țări străine,
iar macii
și-au făcut culcuș
în vechi pământ,
noaptea mă ține trează,
îmi e acum cu tine,
mă ține trează gândul
ce mi-e ascuns în gând.
Iubite,
frunza se-ascunde-n roșu
și-n galbenul uscat,
copacii
plâng a verde,
albastru-i gri acum,
zăpada strânge albul
și tremură-a păcat,
raza apune-n soare
și se ascunde-n fum.
Iubite,
natura se încruntă,
dar tot renaște-n ea,
noi,
ne rescriem cartea
și-i dăm iar strălucire,
ne învelim în soare
și-n fulgi pufoși de nea,
ne îmbrăcăm cu noi,
căci suntem doar iubire.
Iubite,
fluturii-au înghețat
de-atâta neuitare,
zboară cu solzi de gheață,
dar zboară-n zbor regește,
aripele îi dor,
dar n-au uitat că-s soare,
iubirea e căldură,
iubirea
cu iubire-i întregește.
Silvia Urlih 19.12.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu