când înspre nori
m-oi duce,
mă cheamă timpul
să mă-ntâlnesc
cu-ai mei,
mă cheamă
cerul,
lumina,
lumină-n
suflet îmi aduce,
mă cheamă
infinutul
să mă picteze
în icoană,
vechii zei.
E-aproape
clipa,
fiul meu,
e-atât
de-aproape,
cărarea mă
conduce spre albul
dintre ceruri,
să nu fii
trist,
mă vei găsi în
malul dintre ape,
eu te voi auzi
și-ți voi
aduce-n viață
daruri.
Să nu mă uiți
copilul meu
Dar vreau să fiu
cenușă,
nu vreau să-mi
fie trupul hrană
pentru viermi,
în viața asta
trupul mi-a
fost o haină,
o păpușă,
mi-am fost
doar o cliptă
prin ceața
dintre vremi.
E-aproape
clipa,
dragul meu,
tăcerile mă
cheamă,
dar
îți voi fi un
înger
de-acolo
dintre nori,
o să alegi o
poză
și-o să o pui
în ramă,
să nu mă
plângi copile,
căci suntem
călători.
Aud cum bate
ceasul, secunda îmi șoptește
că truda mea
de-aici își caută sfârșitul,
eu voi pleca
la ceruri căci Domnul mă iubește,
mă duc să
mă-ntâlnesc în zori, cu infinitul.
Silvia Urlih 25.12.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu