Sufletul îi aparține doar divinității ! - Silvia Urlih

Cameleonul își schimbă culoarea trupului, (că n-are păr) în funcți de ceeea ce atinge.

Eu, din timp în timp, îmi schimb culoarea părului în funcție de starea sufletească. Am fost brunetă, apoi roșcată, apoi platinată, apoi violetă, apoi roză, apoi iar blondă, apoi iar galbenă, apoi iar movă, apoi  iar roză, apoi iar….  (la culoarea părului mă refer)… încă nu am ajuns să fiu grizonată în totalitate.

Nu am mai fost niciodată brunetă sau roșcată, ca-n anii adolescenței și-a tinereții mele. Oare de ce?

Nu te chinui să-mi dai un răspuns, pentru că răspunsul l-am aflat eu. Anii tinereții mele mi-au adus doar suferințe. Nu mai vreau să mă întorc la acei ani.

Mă bucur de anii pe care-i am acum și, precum cameleonul, mă schimb în funcție de ceea ce ating. Nu mă voi mai atinge de negru sau de gri,  în veciii vecilor. Detest  aceste culori.

Iubesc albul imaculat, iubesc roșul macului, iubesc galbenul spicului și al bobului de grâu, iubesc  albastrul râului și al cerului, iubesc verdele pădurii, iubesc răsăritul și asfințitul, dar cel mai mult, iubesc zilele în care îmi pot spune, privindu-mă în oglindă : „bună dimineața Silvia ! Privește-te, zâmbește-ți și… hai la drum, că începi o nouă zi ”

Cică „lupu-și schimbă părul, dar năravul… ba” . Da, am fost și voi fi mereu aceeași EU, chiar dacă mi-am schimbat culoarea părului de foarte multe ori.

Sufletul nu mi-l va putea schimba nimeni și nimic. Sufletul nu mi-l va putea lua sau adopta, sau înfia nimeni, pentru că e copilul meu drag și iubit. Da, sufletul nu mi-l va putea nici strivi, nici manipula și nici ucide absolut nimeni, patru că este NEMURITOR și-I aparține doar DIVINITĂȚII. Din timp în timp își schimbă haina (trupul).

Ca și cameleonul îmi schimb din timp în timp… anii și vârsta și percepția față de viață și atitudinea față de unii oameni.

fragment din cartea „Printre infinituri” - Silvia Urlih