Miroase-n jurul meu a toamnă,
mă-mbie la visare să acced,
bne-ai venit iubită doamnă,
să mă îndrumi spre ceea ce eu cred.
Îți mulțumesc toamnă a mea,
că mă îndrumi frumos spre a mea iarnă,
știu, în curând pe cer voi fi o stea,
dar, te implor, nu accepta ca fulgii să mă cearnă.
Îmi e a toamnă, e toamna mea din viață,
îmi e a toamnă plină și bogată,
dar, încă-mi e a dimineață,
îmi e a toamnă, a toamnă-mbelșugată.
Silvia Urlih - 26.10.2024
De-aș fi rămas cu iarna-n mine,
și primăvara mi-aș da-o amanet,
n-aș fi știut cât viața mă va ține
în amalgamul ei de cabaret.
De-aș fi rămas în veșnicul trecut,
n-aș fi știut că pot și eu trăi,
n-aș fi aflat că mult m-am întrecut
și că, cu viața nu m-aș fi întâlni.
De-aș fi știut că viața e frumoasă,
n-aș fi căzut prin râpi de neumblat,
dar, am aflat că viața e mărinimioasă
și-mi dăruiește ce încă n-am aflat.
pe amurginea timpului
și am simțit
că timpul meu
mă doare,
dar m-am trezi în iarba vere-a câmpului
și m-am văzut
învăluită-n soare.
Am colindat prin ploi
d-am poposit în strugur,
am poposit din când în când
în lan de grâu,
când am simțit
că viața mi-este mugur,
m-am revărsat
în vechiul meu pârâu.
Pârâul a crescut
și-a revărsat în mare,
acolo ,
valul m-a urcat spre cer.
am înțeles
că timpul nu mai doare,
am înțeles
că nu-mi mai sunt
stingher.
Silvia Urlih - 15.10.2924
Ne-am întâlnit pe-un colț de rai,
eram și eu și tu pietre ciobite,
vedeam în tine ce încă mai erai,
vedeam în tine clipele pierdute.
Eram și eu și tu doi bieți atoli,
pierduți prin mările
adânci și negre,
eram și eu și tu asemeni a doi poli,
dar ne doream să traversăm eternele tenebre.
Eram, dar suntem pietre șlefuite,
ne-a încrusta povestea în poveste,
eram în cărți, file încă nescrise,
eram, dar azi, suntem o nouă veste.
Silvia Urlih - 03.10.2024
Aș vrea să mai rămân cu tine toamnă,
aș vrea să mai rămân un pic aici,
nu vreau să mă conduci spre crunta iarnă,
aș vrea o poezie-a vieții mele să-mi dedici.
Tu, toamna mea care îmi ești alături,
și-n care multe cele-am învățat,
te rog, mai pune peste mine niște pături,
ajută-mă , căci mult m-am înălțat.
Sunt eu în tine, sau tu ești lângă mine,
mai lasă-mă să-ți simt mirosul pur,
nu mă grăbi , mai am de dus zile senine,
în iarna vieții mele, nu vreau să intru, te conjur.
Silvia Urlih - 26.09.2024
atunci când iarna îmi va zâmbi-n oglindă,
ai râs de mine mi-ai spus că-s un copil,
căci timpul nostru poate să ne surprindă.
Mi-ai spus că eu și tu vom fi bătrâni
și că iubirea dintre noi va fi eternă,
dar, eu mereu mi-am luat viața în mâini,
iar viața mea acum nu este ternă.
Copilul meu cu sufletul de aur,
eu te-am dorit , dar nu să îmi fii sprijin,
tu pentru mine îmi ești etern tezaur,
tu, pentru mine îmi ești etern divin.
Ai viața ta, ai viitoru-n față
eu nu vreau să îmi fii toiag
vezi-ți de tine, vezi-ți de a ta viață
eu îl am alături pe marele meu Mag !
OARE DE CE ?
Oare de ce mi-e dor de tine,
când știu că nu exiști în viața mea,
mi-e dor de cel ce-a fost cu mine,
și îmi vei fi mereu o stea.
Oare de ce te simt că-mi ești aproape,
deși în viață nu te-am cunoscut,
te-aud, îmi spui în scurte șoapte,
că viața noastră cu lauri s-au cusut.
Mi-ești sufletul ce-n noapte s-a pierdut,
ne-am rătăcit în viețile trecute,
în gândul meu, mereu noi ne-am avut,
dar..ne-am pierdut în amintiri tăcute.
Mai lasă-mă toamnă o clipă să respir,
nu-i încă timpul s-ajung grăbit în iarnă,
mai am o clipă s-atârn
de al meu fir,
mai lasă-mă toamnă, scumpa mea doamnă.
Nu vreau s-alerg prin ierni și prin troieni,
vreau să-mi fiu în veci o primăvară,
nu vreau ca timpul prin mine să mi-l cerni,
vreau să-mi fiu o dimineață-n plină vară.
Tu, toamna mea care
îmi ești în viață,
nu îmi lua frunza ce-mi e încă-n copac,
mai lasă-mă să-mi fiu în dimineață,
eu te ascult, m-aplec, îngenunchiez și tac.
Mă iartă Doamne, atunci când nu am mai putut,
mă iartă când eu ades te-am renegat,
mă iartă Doamne, dar prea mult m-a durut,
mă iartă Doamne, c-am refuzat cândva al tău regat.
Azi vin la Tine în genunchi ca să mă ierți,
azi vin la Tine să-nțelegi c-am fost prea prost,
atât mi-a fost gându-nainte de ale Tale Porți
atâta am gândit, când n-aveam nici un rost.
Primește-mă Doamne și ia-mă în Lumină
primește-mă Doamne căci aztăzi mă căiesc,
ți-aud în gând glasu-ți Sfânt, deși e în surdină
ajută-mă Doamne să-nvăț iar să trăiesc !
Silvia Urlih - 24.08.2024
Cândva, eu îmi doream avere,
nu pentru mine, ci pentru fiul meu,
mi-a fost ascultată-această vrere
și pentru asta, mi-a fost aproape Dumnezeu.
Cândva , nici nu știam cu e cu viața,
eram prea tânără, dar aveam vise,
dar, mi-a bătut în ușă dimineața
și m-am trezit că sunt în visele promise.
Cândva...a fost atunci, cândva,
azi sunt cu toate visele-mplinite,
mă uit în urmă...viața mi-a fost de mucava,
dar azi încă mai am motoarele pornite.
Mă uit în urmă și-s foarte fericită,
mă uit în azi și-s foarte împlinită,
mă uit la mâine și știu că-mi va fi bine.
De ce ? Căci am alături, proniile divinne.
Silvia Urlih - 04.08.2024
