COLIND CU CRÂNGUL - Silvia Urlih

Pribeagă sunt…

pribeagă fără sac,

am lângă mine

bucata mea

de suflet,

colind cu crângul, cu muntele

și tac…

mă însoțește-n umblet dorul

în neumblet.

Mă văd

chip luminat în noapte de azur,

adorm

sub umbra gândului tomnatic,

aș vrea

pădurii verdele să-i fur,

să mă gătesc cu el

să-mi fie râu

plin cu jăratic.

Pribeagă sunt

la braț cu universul,

am în desagă doar faptele trăite,

mai am condeiul…

schițez cu suflet

versul,

lacrima-mi scrie șoapta

pe frunze

desfrunzite .

Silvia  Urlih 05.07.2013