DOR... Silvia Urlih

Eu m-am desprins de ploi ,

de ură

şi furtună
și mi-am croit cărări

de doruri șlefuite,

pe oase-am strâns în stâncă

flori de mătrăgună
și bolovani de vorbe

slute

şi-ascuţite..

De carnea-mi zdrențuită

mi-atârnă gândul mort,
prin trupul răvășit

ard doruri

de lăstar…

te-am răsădit

și te-am udat

în suflet eu te port

și te pictez icoană

pe masa

din altar.

Cu dorul prins în piept

aștept ziua uitării,

cu palmele în cruce

mă rog,

iar ruga doare,

aș vrea să scap de dor,

să-i fiu spic depărtării,

aș vrea să fiu

cu tine,

copil 

din depărtare.

Silvia Urlih 03.07.2013