Zidește-mă-n lumină
lumină orbitoare,
petrece-mi lumânarea cenușii
spre mormânt,
scrie-mi pe suflet – suflet
și
uită-mă-n ietare,
mai
lasă-mi o secundă,
secunda pe pământ.
Sculptează-mă zeiță,
ia-mă apoi de mână,
du-mă spre cea cărare,
cărare
fără cale,
unește-mă cu tine
și haide-mi
împreună,
să ne-mbrăcăm o clipă
în hainele regale.
Cioplește-mă-n icoană,
fă-mă
fără de vină,
știu că-i o nerozie ceea ce-ți cer acum,
dar
scrie-mă în timp,
fă-mă
pâne la cină,
iar eu
îți voi fi soră
și suflet,
câmpie,
râu
și drum.
Zidește-mă-n cuvinte,
cuvinte de clemență,
ai milă
și-ndurare
de gându-mi fără tiv,
înscrie-mă-n izvod ,
sloboade-audiență…
mai bine…
lasă-mă lumină,
să stau la rând,
la Domnul milostiv.
Silvia Urlih 02-07-2013
Cand va fi, Doamne sa ma chemi la Tine
RăspundețiȘtergereIndeparteaza de la mine sfarsitul in rusine;
Cat sunt de pacatos,ma lamureste-n foc,
Cu Duhul Tau,Doamne, ma strange la un loc;
Cenusa-mi sa pluteasca pe-ntunerec de ape
Si sufletu-n lumina la Tine sa se-adape.
Tata Ben.