Doamne!
Ajută-mă
să urc
pe
munte,
fă-mi Tu
urcușul mai ușor,
iubirea
fă-o
pentru mine
punte…
mă dor
genunchii …
și
amintirile mă dor.
De când
mă știu
urc
spre
lumina vie,
mă doare
palma de-atâta răscolire,
mă doare
sufletul
căci ei
nu vor
să știe
că urci
spre infinit
doar
prin
iubire .
E greu
urcușul
când fruntea
ți-e plecată,
e grea
și
dureroasă nemurirea,
mi-s
roși genunchii,
iar
palma mi-e crăpată…
te rog
din suflet…
lasă-mi
izbăvirea.
Tu
când m-ai
luat de mână
mi-ai
promis,
că
greutatea gândului
nu mă va
doborî,
eu te
ascult…
nimic nu
am de zis,
căci
știu
că
apăsarea
nu mă va
omorî.
Silvia Urlih 26.07.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu