Te
iubesc,
cum
soarele-și iubește raza,
când
pleacă
spre pământ,
cum
își iubește luna
umbra
când
străluce,
cum
porumbelul își iubește
scrisoarea,
ce-i
e gând,
cum
noaptea își iubește
apusul,
când
merge să se culce.
Te
iubesc
cum
vântul își iubește
cântul,
chiar
de-l doare,
cum
ramura-și iubește înverzirea,
cum
râul își iubește
curgerea
spre
mare,
cum
dimineața își iubește
roua
și
trezirea.
Te
iubesc,
cum
floarea își iubește
pământul
ce-i
e hrană,
cum
ploaia își iubește
rodul
și
destinul,
cum
piatra își iubește
strângerea-n
coroană,
cum
mă
iubesc pe mine,
cum
îmi
iubesc divinul.
Te iubesc, om !
Te iubesc, om !
Silvia Urlih - 17.11.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu