Ne leagă depărtarea,
ne-mpinge
spre iubire,
ne leagă cu tristețea dorului din noi,
pășuni de maci ne pune în vise
și-n privire,
ne mână spre cuvinte rostite
printre ploi.
Ne leagă depărtarea,
în lanțuri ne-ncătușă,
lacăt fără de cheie ne face
pe-amândoi,
ne doare depărtarea,
dar,
mâine e cenușă…
ne leagă depărtarea iubirilor
din noi.
Ne leagă depărtarea,
ne plăsmuim
din vise,
cu visele de mână ne strângem
în trifoi,
noaptea
o facem ghem,
din ghem
croim culise…
ne-așteaptă scena vieții,
ne-așteaptă
să fim doi.
Silvia Urlih 16.12.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu