Iubite,
azi, soarele mi-a dat din timpul lui
o zi de vară,
și-o lacrimă mi-a dat,
să-mi spăl cu ea
uitarea,
mi-a dat
și un buchet de zori,
să-mi fie zorii
fără seară,
și-o rază mi-a mai dat,
să-mi fie ochi,
să-mi văd cu ei,
visarea.
Iubite,
azi, ploaia ta
mi-a mângâiat privirea-ncețoșată,
și-un strop din apa ei mi-a dat,
să-mi fie nou veștmânt,
mi-a dat
și un ocean de zâmbete,
să râd ca altă dată,
să îți zâmbesc,
zâmbetul meu
să-ți fie nou pământ.
Iubite,
azi, porumbelul tău mi-a fost iar
curier,
mi-a însorit fereastra cu flori
ce am visat,
cu frumusețea lor
de tine m-au legat
și
îți sunt prizonier,
un prizonier ce-acceptă în iubire
să fie-ntemnițat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu