Se scutură salcâmi sub ploaie,
sub ploaia vremii
și-a-nvierii,
ploaia
mă spală de-ofiliri,
floarea
mă-mbracă în uitare,
tăcerea–mi cântă la ureche ,
uitarea prinde gustul mierii…
salcâmi
și ploi
și învieri,
nu-mi mai sunt astăzi doar visare.
Se scutură sub ploi salcâmii,
sub ploi
visate-n primăveri,
visul
mă-nvăluie-n cuvinte,
silabele
mă amețesc,
de albe seri mă dezvelesc,
zilele
nu îmi mai sunt dureri,
noapte cu zi se împreună
și-mi spun în șoaptă
că trăiesc.
Se scutură sub ploi salcâmii,
sub
ploi de vară-n toamnă caldă,
căldura toamnei
mă-nfioară,
fiorul vieții
mă trezește,
trupul tresaltă a dezmierd,
dezmierd
ce sângele mi-l scaldă,
toamna din mine
înfrunzește,
se-așează sub salcâm…
trăiește.
Silvia Urlih - 13.12.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu