Am râs de Moarte
și-ncă râd în hohot,
căci m-a ademenit
de zeci de ori,
ea m-a ademenit ,
însă i-am spus
că POT,
i-am spus
că viața mi-este
încă-n zori.
Moartea
mi-a dat târcoale-n viața mea,
m-a pus la încercări
să vadă
de-i zâmbesc,
i-am râs în nas
și i-am răspuns
că voi putea,
o viață am
și vreau să mi-o trăiesc.
De-o vreme,
eu și ea
suntem surori,
a înțeles
că nu-mi mai e frică de ea,
mi-a spus
că-n viață
suntem călători,
și că atunci când voi pleca,
voi fi o stea.
Silvia Urlih - 16.08.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu