Nu
plânge mamă,
chiar
dacă amintirea doare,
nu mai privi
la pozele din ramă,
privește
către tine
și-ai
să te vezi iar
soare,
nu mai
gândi c-o viață
ți-ai
fost
eterna rană.
Nu plânge
mamă,
chiar
dacă sufletul îți plânge,
lacrima
ta,
pe mine
mă-ntristează,
nu plânge
mamă,
căci
plânsul tău mă strânge,
îmi fură-n
noapte somnul
și-n
zori
sunt încă
trează.
Nu plânge
mamă,
priveștete-n
oglidă,
tu vezi
cât de frumoasă îți ești
acum în
toamnă?
Tu,
pune-ți
suferința
în
vechiul cui din grindă,
privește-te-n
oglindă, vezi?
Ai fost
și ești o doamnă!
Silvia Urlih - 04.08.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu