Mă-nalț
cu zborul,
m-agăț
de înc-un ram,
nu vreau
să mai ucid
nici o
secundă,
mă uit
în urmă
și văd
cine eram,
eram
o
frunză moartă
gătită
cu o fundă.
Mă-nalț
cu zborul
și zbor
spre
nemurire,
aș vrea
să
nu-mi mai fie ursitul kilogram,
mă uit
în urmă
și văd c-am
fost murire,
mă uit
în mine
și văd
cine mi-eram.
Mă-nalț
cu zborul
și zbor
spre
tinerețe,
o tinerețe
de care-am
fost lipsită,
unde-mi
sunt anii,
că
nu-mi sunt bătrânețe,
mă-nalț
cu zborul…
nu-s frunză
ofilită.
Silvia Urlih - 03.08.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu