ÎNGERUL MI-A SPUS - Silvia Urlih

 

Aseară,

iar am stat

cu îngerul de vorbă,

mi-a pus în față o cafea

și mi-a șoptit,

că viața nu îmi este

rochie de probă,

și nici un pantalon

cu tivul netivit.

 

Mi-a spus

că sufletul vrea să trăiască,

mi-a spus

că gândurile îl gonesc

în plâns,

c-ar vrea  să fie liber ,

ar vrea doar să iubească,

și ar mai vrea

s-arunce-n hău

durerile ce-a strâns.

 

Și mi-a mai spus că-n nopțile cu lună,

s-aduc în viață soare-n drumul meu,

s-arunc la ghenă  gunoiul ce se-adună,

să cred în mine și-al meu Dumnezeu.

 

Aseară,

am stat de vorbă iar

cu al meu înger,

cafeaua am băut-o,

dar somnul tot m-a prins,

i-am adormit pe aripă

și pe un colț de cer,

nu știu de-a fost un vis,

dar știu înc-un răspuns.

Silvia Urlih - 24.10.2020

IUBEȘTE-MĂ IUBITE ! - Silvia Urlih

Sărută-mă iubite și dă-mi savoarea vieții,

Sărută-mă și-n ziuă să fim tot amândoi,

Sărută-mă iubite,  suntem pe calea sorții,

suntem acum în „iarnă”, toamna din trifoi.

 

Iubește-mă iubite și spune-mi că-n iubire,

Mai sunt și ploi și soare , copaci și desfrunziri,

Mai sunt și nopți stelare cu soarele-n lucire,

Mai sunt și dimineți cu zorile-n iubiri.

 

Iubește-mă iubite și taci, nimic nu spune,

Arată-mi doar iubirea ce mă ademenește,

Cuvintele sunt mute… vezi? Soarele apune,

Iubește-mă iubite, căci ziua amurgește.

 

Sărută-mă iubite,  buzele îmi sunt calde,

Așteaptă un cuvânt și- o dulce alinare,

Iubește-mă iubite și-n brațe mă cuprinde,

Iubirea-i doar un zbor pe-o singură cărare.  

Silvia Urlih 17.10.2020

REDAȚI-MI LIBERTATEA ! - Silvia Urlih

Eu nu mai vreau să-ngroș turma de oi,

Eu nu mai vreau să fiu de alții păcălită,

Eu nu mai vreau să mă ascund de ploi,

Eu nu mai vreau să fiu de unii jefuită.

 

Eu nu mai vreau să mai trăiesc cu frică,

Eu nu mai vreau să mă ascund în casă,

Și-i scriu lui Dumnezeu o scrisorică,

Poate m-aude iar și-mi spune că îi pasă.

 

Eu vreau să îmi redați viața-napoi,

Eu vreau să mă-nconjor de oameni, nu de boi,

Eu vreau ca-n țara mea să nu mai fiu slugoi,

Redați-mi libertatea, lupi păzitori la oi !

 

Redați-mi libertatea, să pot iar să visez,

Să pot să-nnot în marea plină de fantasme,

Să pot să cânt, să râd și-n ploaie să dansez,

Redați-mi libertatea, să pot să cred în basme.

Silvia Urlih 13.10.2020

 

ȘI EU ȘI TU, DOAR DOUĂ FRUNZE - Silvia Urlih

 

Eu frunză,

tu frunză,

noi,

două frunze peinse-n ram,

eu,

frunză galbenă-n verzită,

tu ,

frunză verde-ngălbenită,

ne-am întâlnit pe o alee

și ne-ntrebam cine eram,

poate ne-am fost în alte vieți

iubirea

ce ne-a fost sortită.

 

Eu,

frunză ce-am cântat prin spini,

tu 

frunză ce-ai cântat prin grâu,

eu,

frunză care-am plâns în pumni

și mi-am urmat ursitul sorții,

tu,

frunză verde-ngălbenită,

ce n-ai știut să-ți ții în frâu

orgoliul ura și mândria…

și-ai să plătești în fața „Porții”.

 

Bocancii au călcat pe noi,

eu, 

frunză galbenă-nverzită,

nici n-am simțit bocancul greu

ce m-apăsa cu nesimțire,

eu,

frunză galbenă-n verzită 

nu am simțit că sunt strivită,

tu,

frunză verde-ngălbenită,

ți-ai scris pe viață :

sunt murire.

Silvia Urlih 13.10.2020

 

NE IUBIM - Silvia Urlih

 

Dormi dragul meu

și nu te teme,

în somn

eu ți-oi veghea dormirea,

poate că visul

îți va trimite

niște semne

prin care să-nțelegi

că-n noi

este iubirea.

 

De ce tresari ?

Ți-e somnul un coșmar?

E vis de noapte dragul meu,

s-o duce cu trezirea,

eu îți aduc

și liniștea

și fericirea-n dar,

eu îți aduc în zorii zilei

și viața

și iubirea.

 

Nu te-nfrica,

e doar un vis de noapte,

mâine

te vei trezi

și-n zi iar ne zidim,

ne vom iubi

și ne-om vorbi în șoapte,

ne-om spune

iar și iar,

că ne iubim.

Silvia Urlih - 09.10.2020

NATURA S-A UNIT CU MINE - Silvia Urlih

În roș de mac m-am îmbrăcat,

să-mi fiu de roșu-nconjurată,

mi-am pus câmpiile de grâu,

cununi pe  fruntea obosită,

în râul verde m-am scăldat

să fiu

de rele iar uitată,

de colț de stea m-am agățat ,

să fiu

de îngeri ocrotită.

 

În cer albastru m-am urcat

să-mi fiu albastrul de pe nor,

în albul florilor de crin

m-am scufundat

să-mi fiu credință,

de galbenul de lună plin,

m-am rezemat ,

să-mi fiu izvor,

iar roșul macilor din câmp,

m-a învățat să-mi fiu ființă.

 

Și alb și roșu și albastru

m-au învățat să-mi fiu ce sunt,

și rău și câmp dar și pădure

mi-au arătat că încă pot,

și cer și lună, chiar și nor,

mi-au spus

că-s floare din pământ,

natura s-a unit cu mine,

mi-a spus că-s om ,

că nu-s robot.

Silvia Urlih 07.10.2020

EU ȘI TU SUNTEM - Silvia Urlih

Din pământ, pământ ne naștem

și-n pământ ne-om răsădi,

din pământ

și eu și tu

aripi ne-am croit spre drum,

din pământ , pământ ne-am fost,

iar pământu-l vom simți,

în pământ,

cândva ne-om face ,

iară trupul va fi scrum.

 

Palme de pământ ne suntem,

cu sclipiri

și cu pelin,

ochi albaștri ne privesc

și ne urmăresc

de sus,

iad ne e pământul ăsta,

raiul de albastru-i plin,

viața-i zbor de fluturi mii,

care zboară spre apus.

 

Eu și tu suntem pământ,

pomi

cu aripi desfrunzite,

eu și tu suntem apusuri

care zboară spre zenit,

eu și tu suntem iubire

ce iubire își promite,

eu și tu suntem iubiri

care-și spun :

bine-ai venit !

 

Eu și tu suntem copaci,

doi copaci care-au crescut,

am fost lujeri

și copii,

am fost soare-n răsărire,

am fost oameni

cu oftaturi

și cu răni care-au durut,

am fost oameni ce și-au fost,

oameni

dornici de iubire.

Silvia Urlih - 05.10.2020

 

VIAȚA E FRUMOASĂ ! - Silvia Urlih

Încă mai bate

orologiul din perete,

secundele 

se-adună-n pumn de timp,

tic-tac-ul lui îmi strigă

că i-e  sete,

vrea să-și adape grâul

din nou câmp.

 

Câmpul

acum e plin de spini

și de scaieți,

era cândva pictat

de roșu-aprins,

acum

e plin de mincinoși

și de profeți,

care ne spun că viitorul

ni s-a stins.

 

Încă mai bate orologiul,

parcă plânge,

îmi spune-n ticăit

că nu mai poate,

că-ntre secunde

lacrima și-o strânge,

da-mi strigă-n gura mare,

că seceta-i departe.

 

Îmi bate orologiul

și îmi spune,

să nu mă tem,

căci viața e frumoasă,

îmi spune

că raza mea

nu va apune,

să nu-mi las visul tăiat

de nici o coasă.

Silvia Urlih - 05.10.2020