ȘI EU ȘI TU, DOAR DOUĂ FRUNZE - Silvia Urlih

 

Eu frunză,

tu frunză,

noi,

două frunze peinse-n ram,

eu,

frunză galbenă-n verzită,

tu ,

frunză verde-ngălbenită,

ne-am întâlnit pe o alee

și ne-ntrebam cine eram,

poate ne-am fost în alte vieți

iubirea

ce ne-a fost sortită.

 

Eu,

frunză ce-am cântat prin spini,

tu 

frunză ce-ai cântat prin grâu,

eu,

frunză care-am plâns în pumni

și mi-am urmat ursitul sorții,

tu,

frunză verde-ngălbenită,

ce n-ai știut să-ți ții în frâu

orgoliul ura și mândria…

și-ai să plătești în fața „Porții”.

 

Bocancii au călcat pe noi,

eu, 

frunză galbenă-nverzită,

nici n-am simțit bocancul greu

ce m-apăsa cu nesimțire,

eu,

frunză galbenă-n verzită 

nu am simțit că sunt strivită,

tu,

frunză verde-ngălbenită,

ți-ai scris pe viață :

sunt murire.

Silvia Urlih 13.10.2020