Din pământ, pământ ne naștem
și-n pământ ne-om răsădi,
din pământ
și eu și tu
aripi ne-am croit spre drum,
din pământ , pământ ne-am fost,
iar pământu-l vom simți,
în pământ,
cândva ne-om face ,
iară trupul va fi scrum.
Palme de pământ ne suntem,
cu sclipiri
și cu pelin,
ochi albaștri ne privesc
și ne urmăresc
de sus,
iad ne e pământul ăsta,
raiul de albastru-i plin,
viața-i zbor de fluturi mii,
care zboară spre apus.
Eu și tu suntem pământ,
pomi
cu aripi desfrunzite,
eu și tu suntem apusuri
care zboară spre zenit,
eu și tu suntem iubire
ce iubire își promite,
eu și tu suntem iubiri
care-și spun :
bine-ai venit !
Eu și tu suntem copaci,
doi copaci care-au crescut,
am fost lujeri
și copii,
am fost soare-n răsărire,
am fost oameni
cu oftaturi
și cu răni care-au durut,
am fost oameni ce și-au fost,
oameni
dornici de iubire.
Silvia Urlih - 05.10.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu