În roș
de mac m-am îmbrăcat,
să-mi
fiu de roșu-nconjurată,
mi-am
pus câmpiile de grâu,
cununi pe
fruntea obosită,
în râul
verde m-am scăldat
să fiu
de rele
iar uitată,
de colț
de stea m-am agățat ,
să fiu
de îngeri
ocrotită.
În cer
albastru m-am urcat
să-mi
fiu albastrul de pe nor,
în
albul florilor de crin
m-am scufundat
să-mi
fiu credință,
de
galbenul de lună plin,
m-am
rezemat ,
să-mi
fiu izvor,
iar
roșul macilor din câmp,
m-a
învățat să-mi fiu ființă.
Și alb
și roșu și albastru
m-au
învățat să-mi fiu ce sunt,
și rău
și câmp dar și pădure
mi-au
arătat că încă pot,
și cer
și lună, chiar și nor,
mi-au
spus
că-s
floare din pământ,
natura
s-a unit cu mine,
mi-a
spus că-s om ,
că nu-s
robot.
Silvia Urlih 07.10.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu