Aseară,
iar am
stat
cu
îngerul de vorbă,
mi-a
pus în față o cafea
și mi-a
șoptit,
că
viața nu îmi este
rochie
de probă,
și nici
un pantalon
cu
tivul netivit.
Mi-a
spus
că
sufletul vrea să trăiască,
mi-a
spus
că
gândurile îl gonesc
în plâns,
c-ar
vrea să fie liber ,
ar vrea
doar să iubească,
și ar
mai vrea
s-arunce-n
hău
durerile
ce-a strâns.
Și mi-a
mai spus că-n nopțile cu lună,
s-aduc
în viață soare-n drumul meu,
s-arunc
la ghenă gunoiul ce se-adună,
să cred
în mine și-al meu Dumnezeu.
Aseară,
am stat
de vorbă iar
cu al
meu înger,
cafeaua
am băut-o,
dar
somnul tot m-a prins,
i-am
adormit pe aripă
și pe
un colț de cer,
nu știu
de-a fost un vis,
dar
știu înc-un răspuns.
Silvia Urlih - 24.10.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu